Sebi Șufariu
În delirum suveranismus, maestrul Ion Cristoiu, a ajuns la Cercul Polar unde, culmea, ursoaica naște pui vii. Vehiculul său, tik-tokul care a coborât în România politica la nivel de lambada, face exerciții de retorică aparent ironică, de atmosferă, dar care bălesc încă de dorul gurului pierdut. Și verbalizează el printre grimase de tot soiul, până ajunge la culmea paradoxului suveranismului!
Își declară invidia de a nu se fi născut groenlandez și tremură de bucurie la gândul că, dacă ar fi, l-ar anexa SUA: ”Eu aş fi fericit, lăsaţi-mă cu Danemarca!”. Asta în contextul vizitei vicelului Vance și a declarațiilor președintelui Trump despre Groenlanda – parte a Americii. Iată cum ceea ce la noi înseamna efectiv colonialismul despre care maestrul și cei care-i găzduiesc, când nu se reproduce de unul singur, s-a exprimat în felurite ocazii, la alții devine o nespusă fericire! Ceea ce la noi nu demult era echivalent cu statutul de papuași, la alții ar fi o înălțare pe scara evoluției, o trecere de la homo neanderthalensis la omul modern. Pentru el puterea economică a Danemarcei se compară cu cea a Republicii Moldova.
”E ca şi cum Turcia ar fi subordonată Republicii Moldova. Sau Siberia…Pot intra sub protecţia Americii, nu înţeleg de ce groenlandezii vor să fie independenţi…ce faceţi mă, cu independenţa?”, delirează maestrul fără de margaretă. Datele reale arată îl contrazic flagrant: O țară, monarhie constituțională cu o suprafață de 42 925 km2 și o populație de 5 961 249, conform Eurostat, Danemarca se situează pe locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, cu un PIB de 48 000 EUR, cu mult peste media UE (37 600 EUR). PIB-ul țării reprezintă 2,2 % din PIB-ul total al UE, iar în statistica mondială valorile cresc și mai mult dat fiind alt număr de membri ca referință, în orice caz peste Turcia, cu altă structură geo-politică, de teritoriu și populație, de care vorbește acest groenlandez de ocazie.
Și când te gândești că în urmă cu doar câteva luni bazele americane din România erau simbolul subjugării, a neoclonialismului, a imperialismului american, iar acum au devenit, brusc, porumbeii păcii care zboară fără să înghețe peste tărâmul artic al Groenlandei. Acolo unde se nasc astfel de sentimente ”chiar și împușcate păsările zboară/pentru că le țin în viață dragostea de țară!”. Sună cunoscut, nu?
