Să recunoaștem că frustarea cea mai mare nu este că individul nu e vreo lumină, ci pentru că e chiar mai jos decât ultima proiecție pe care am avut-o. Nu aerul nătâng și charisma unei crete, nici, hai să fim serioși, performanțele reale ori ba în matematici superioare ( nu votează nimeni un șef de stat doar că a fost olimpic) ne-au făcut pe unii dintre noi să-l votăm.
Nu. Șahul succesiv dat brumei de Stat de Drept, contextul, alternativele. Asta ca să nu cumva uităm de ce am plecat la piață.
Și atunci, te întrebi cum ar putea fi evitată pe viitor o astfel de situație?
Or fi toți în “servicii” corupți, intriganți, pahontiști securiști? O fi toată magistratura formată doar din “mă sună Lia?”. Toți parlamentarii îs după modelul Nordis? Oare unuia angajat al SRI tânăr, deștept, patriot, dornic să miște ceva, unui magistrat care a visat să împartă cu adevărat Dreptatea, să le fie egal că sunt asimilați cu ceea ce era la opusul crezului lor din vremea când idealurile chiar par tangibile?
Exclus.
Deci, cum faci tu ca Stat, care ai cel puțin formal un contract social, în sensul celui dezvoltat de Hobbes, Locke și Rousseau, să protejezi drepturile poporului în schimbul delegării Puterii?
Mă și mir că astfel de intrebări, ma rog nu fix astea scrise de mine aici, dar în sensul ăsta, apar doar când unul căruia i-ai transferat odată cu votul tău puterea de a te reprezenta e chiar sub cota apelor Dunării.
În fond, dacă Nicușor zicea (bine, greu, aproape hilar de imaginat): ” îl belesc, îl dau pe mâna Justiției, la furci, la leii…”, era o dovadă că Statul de Drept funcționează?
Problema cu Nicușor Dan este că nu are nimic de a face cu funcția de președinte. E inapt. Are platfus. Nu știe că nu se face “dreapta înconjur”. Și când spun asta nu mă refer, evident, la bâlbele lui de pe covorul roșu. E inapt pentru funcția de președinte, cum unii sunt inapți pentru armată.
Problema cu așteptările este alta. Nu are el, micuțul, nicio vină că noi i-am proiectat parte dintre speranțele, temerile noastre. A vrut o jucărie și băieții i-au dat-o. Nu-l vedeți cum se joacă cu ea, absent la tot ce este în jurul său? Bine, e pe cale sa o strice, să o dezasambleze, dar dacă ai vrea să i-o iei înapoi face urât și, în general, ar fi deranj mare pentru toți.
În general, ne-am tot așteptat, boală veche, să ne salveze un om. De aceea un fals Mesia colindă zilele acestea dezlegat pe la biserici și mănăstiri, deși n-are nimic în comun cu ceea ce cred alții că ar reprezenta el din punct de vedere al creșinului smerit, pios, purtător de nevoi și martir deja înpachetat. Iar alt salvatttore de la patria, văruiește deja casele de 35 000 de euro pe care le-a dat poporului.
Și ce să opui? Tradiție democratică? Care tradiție? Reformă legislativă, administrativă? Ia-o de unde nu-i. A rămas tot acolo unde a fost pusă. La păstrare.
Da, e trist să știi că, pe față, ți se recunoaște sub o formă sau alta că Statul e prizonierul lor.
Un Stat care pe ici pe colo începea să semene ca cel pentru care au luptat și tot visat strămoșii noștri de la 1848 încoace.
Au chinezii un proverb: “Dormim în aceeași cameră, dar visăm separat”.
Noapte bună!
