Sebi Șufariu
Și, totuși, cum s-ar putea răzbuna Europa pe Trump? Cum l-ar putea domoli pe kaiserul de peste Ocean? Enervându-se oare prin a mări bugetul comun de apărare cu 5 la sută sau cu un război al taxelor pe import?
Întrebarea esențială cred că este însă următoarea: este Donald Trump un dușman al vechiului continent? Unei elite politice care l-a susținut pe Biden și nu o dată l-a ridiculizat pe actualul șef de la Casa Albă? Apoi, mai există o întrebare: merită Europa prin ceva anume a fi apărată de un aliat occidental care i-a salvat pielea în două războaie mondiale? Vedeți dumneavoastră, Donald Trump vede lumea ca un mare business, ca pe o imensă multinațională. De aceea i se pare firesc să aibă un consilier ca Elon Musk. Numai că politica înseamnă mai mult decât o afacere de sute de miliarde, deși o bună politică trebuie să ducă la afaceri de mii de sute de miliarde.
Nu știu dacă vorbim de sfârșitul lumii, mai bine zis al unei lumi așa cum s-a profilat aceasta după cea de-a doua conflagrație mondială cu tot cu ce a urmat: Războiul Rece, post comunismul, democrația și criza actuală. Au fost profețite multe sfârșituri, imperii s-au destrămat, le-au luat locul alte imperii. Nicio civilizație nu a fost fără de pată. Cea occidentală o poartă încă, dar o face din punctul meu de vedere prost, vina imperialismului de care nu se salvează însă prin deschiderea haotică de granițe față de fostele colonii pe care le-a exploatat. Consumismul și un politically correct care se află fix la opusul intoleranței au șubrezit ca o carie o structură europeană solidă care punea accent pe individualitate, liberă inițiativă și creativitate. De la Liga Hanseatică din secolul al XIII-lea, până la construcția paneuropeană a lui Schuman, oamenii liberi s-au unit pentru a le fi mai bine. Pentru a face comerț și a-și pune viețile și bunurile la adăpost de tâlhari, printr-o politică strategic comună. În ultimele sute de ani nu a existat un model superior celui occidental, de sorginte europeană. În acest concern european pot introduce ca membru (poate mai potrivit ar fi influencer), inclusiv cultura bizantină, cu rezonanțe decisive în Renaștere, chiar dacă, de regulă, experiența se consideră a fi pur vestică.
În fond, dincolo de splendoarea unor edificii, de rafinamentul unor galerii de artă, superioritatea unei civilizații cred că este dată tocmai de ceea ce declara un politician de peste Ocean, chiar astăzi. Acest Vence a fost de fapt, fără voie, un martor al Istoriei mai bun decât m-aș fi gândit văzându-i figura de activist trumpist. În traducere, dar sens istoric invers, ar suna cam așa: Dacă vă destabilizează ca democrație sute de mii de euro băgate într-o platformă social-media, înseamnă că democrația era șubredă din start!
Evident, superioritatea unei civilizații, civilizație care pornește tocmai sau obligatoriu de la această democrație, devine evidentă când nu doar o rețea de socializare te destabilizează, dar mai ales când nu depinzi de un aliat oricât de traditională și fastă ar fi colaborarea, ci reușești să-i câștigi acelui aliat respectul. Prin ce oare? Poate prin a te apăra și singur.
Dincolo de bani și bugete, de ferocitatea de multe ori hilară care stă în drobul de sare al dioxidului de carbon, cred că în primul rând salvarea va veni prin promovarea civilizației europene care s-a născut din filozofia elenă, ascetismul creștinismului, expansiunea marilor rute comerciale și reevaluarea iluziei la bunăstarea permanentă, meritată chipurile doar pentru vechiul renume de civilizație superioară pe care unii dintre cei care se numesc europeni fie o detestă, fie o revendică fără a fi cu adevărat ceea ce pretind. Dar de care se bucură încă toți, ștergându-și osânza din colțul gurii și privindu-l pe Trump ca pe o ciudațenie a Istoriei care a apărut să le zdruncine visul ferice despre progresul infinit și vacanța din lagunele albastre.
