Numele lui Călin Georgescu va fi de acum pentru mult timp sau lecție pentru toți. Evident, poate fi un coșmar cu identitatea certă după 8 decembrie. Nu e deloc o exagerare.
Chiar ieri am trecut pe lângă un tânăr de vreo 25-26 de ani care merită un spațiu unde îmi desfășor activitatea. După ce l-am scrutat puțin, i-am zis: ”Lasconi, nu?”, dar el a dat din cap categoric: ”Călin Georgescu, clar!”. Am zâmbit și am considerat discuția încheiată. Un rătăcit, un tânăr care nu știe ce zice. Oare? Peste drum, un domn între două vârste care trăgea, pe trotuar, câteva fumuri. Salut, salut. Evident, tot la întrebarea zilei am ajuns. Același răspuns. Am dat din cap cu condescendență: Vezi-ți, dom’ le de treabă! Și și-a văzut, din câte se arată.
Toate chestiunile alea mici de care zic de câțiva ani: filmulețele cu Ceaușescu vizitând o oarecare explanadă super garnisită, întrebările nostalgic-elegiatice, glamourul patriotard stors picătură cu picătură, au creat un personaj care abia aștepta să aibe, cum ar zice Ciolacu, un chip și un nume.
Cea mai usturătoare înfrângere este, de departe, a PSD. Cu premier în funcție și atâtea structuri și parastructuri, este o rușine să nu ai candidat care să fie intrat măcar în turul doi! Politica PSD, mai ales în teritoriu, se manifestă însă cu o aroganță deplină: numiri de penali pe lista candidaților (vezi aici ), amantâcluri ( aici ), lideri care încasează sute de mii de euro fără să facă nimic concret ( aici ) și aici). ). Dacă Ciolacu, candidat PSd care a luat sub scorul Vioricăi Dăncilă nu-și dă demisia și un penibil. Dacă liderii, marii strategii cu funcție de vicepreședinți, nu i-o cer, sunt niște caraghioși.
PNL urmează în propriul siaj . Liberalii plătesc anii de conveniență și tandrețuri cu PSD precum și deceniul – cu precădere ultima jumătate a lui – de formalism prezedințial. Este clar că varianta, agreată de mult, coaptă abia cum, Ilie Bolojan, se va impune cu tot ce înseamnă aceasta: schimbare de echipă, strategie.
AUR este, la rândul lui, un partid în stare de șoc. De la un George Simion extrem de afabil și optimist am văzut seară un șef de partid întunecat. Era evident că pierduse. Auriștii mizau inclusiv pe tranșarea alegerilor prezidențiale din primul tur. Fascinanta beție a puterii a fost spulberată de un cockteil care a fost compus cam din aceleași ingrediente ca în cazul lui Călin Georgescu: extremism, suveranism, neolegionarist, dacopatie. Acestea Georgescu care la un moment dat era promovat ca premier suveranist al AUR, le-a furat căciula.
Honor, ungurul decent, a luat cât trebuia și ne așteptăm să ia. Ceilalți, la și alții.
Clar, Elena Lasconi, este singura variantă credibilă pentru funcția de președinte. Este o fascinantă întoarcere a situației pe care o prevedea penalul de Viorel Hrebenciuc! Să vedem dacă în turul doi ”eminențele” social-democrate” fac recomandări pentru sau pentru. Cred, totuși, că alegătorii lor sunt mai deștepți decât liderii lor care nu au fost în stare să producă măcar un candidat de locul doi..
Amară lecție, faină democrație!
