Sebi Șufariu
Într-un fel sau altul, anul 2024 va fi un an în care se va întâmpla ceva semnificativ. Se vor întâmpla de fapt mai multe chestiuni. Sună ca un fel de horoscop, dar ținând cont de încărcătura și miza electorală a anului, sunt așteptate – indiferent de sens – evenimente maxime. Deși, cum e firesc, noi ne uităm prima dată în curtea, adică în comuna, orașul, țara noastră, nebunia, febra electorală a cuprins deja mapamondul. Gândiți-vă că în anul în care am intrat de aproape două luni, 64 de țări merg la vot, peste 2 miliarde de alegători! Doar în curtea noastră comună, adică în UE, în afara europarlamentarelor – primele de după Brexit – 400 milioane de cetățeni sunt așteptați la vot. Se vor organiza însă alegeri naționale în alte 22 de țări precum SUA, India, Taiwan, dar și în state ca Rusia, Belarus, Iran, care pot fi numite, lejer, alegeri fictive.
În România, deși teoretic există un clivaj între dreapta și stânga, între centru-dreapta și centru stânga, sub impactul noilor transformări europene, această mimată ori reală concurență poate fi socotită de domeniul trecutului. Va fi anul în care prea puțini vor vota pentru doctrine, ci, așa cum se înfățișează tabloul general…pentru a-și domoli fricile. Sondajele, studiile realizate la nivel european arată că alegătorii din 2024 sunt cei care au fost traumatizați de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani: amenințarea climatică, criza migrației din 2015, tulburările economice globale, epidemia Covid, războiul din Ucraina.
Think -tank-ului Consiliului European pentru Relații Externe a numit din această cauză alegătorii sau mai bine zis i-a împărțit, în cinci triburi, în funcție de principala traumă pe care grupul respectiv ar dori-o securizată prin participarea la urne.
Ce fel de triburi electorale populează România în momentul de față? Aș zice: toate. Nu la același nivel, nu cu aceeași reprezentare distinctă, nu cu aceeași intensitate și vocalizare, dar și la noi sunt prezenți membri ai tuturor acestor grupări. Dacă eliminăm amenințarea climatică, deși subiectul Roșia Montana a fost catalizator care a dus efluvii către un anumit partid cu reprezentanți foarte vocali în spațiul public, românii sunt destul de sensibili când vine vorba de migrație și instabilitate economică. Cea mai mare traumă cred că o reprezintă criza Covid și războiul din Ucraina. Aceste două împart cel mai mult românii în triburi diferite care aproape că se canibalizează reciproc în spațiul virtual, dar – să nu fim prea optimiști – cu destule semne de migrare și spre cel real, fizic. Cum se vor raporta partidele, indiferent cât de mari se consideră la acest moment – la aceste traume, cum vor ști să-și trasmită mesajul către tribul sau triburile țintă, va fi elementul care cred că va face diferența. Aș încheia textul cu o întrebare: spune-mi din care trib faci parte ca să-ți spun cine ești! Deci, din care?
