Moartea lui Alexandru Navalnîi în închisoarea în care l-a trimis opoziția față de politica criminală a lui Putin crează, dacă nu ați fi crezut, și satisfacții. Nu mă refer la cele de la Kremlin, unde probabil s-a răsuflat deja șampania. Ci, pe aici pe la noi, pe rețelele sociale unde zburdă toți agramații și ”patrioții”, toate loazele care știu numai de bici și cravașă și cărora dictatura le pare un dat divin. Chiar dacă nu dăm doi bani pe oligofrenii ăștia, probelema este că pitecantropii votează. Problema este că din bezna minții lor poate ieși viitorul sumbru al copiilor noștri. Cu o serie de astfel de hahalere unicelulare m-am întâlnit aseară pe o rețea de socializare unde filmulețele scurte, de regulă distractive, sunt crema postărilor. Nici nu am postat bine un filmuleț de două-trei minute în care vorbeam despre dizidentul rus și cauzele mai mult decât probabile care l-au ucis, făcând o paralelă cu întoarcerea unui politician român în 1946 în țară în speranța că va fi pus prim-ministru în locul lui Petru Groza, că au și început comentariile: ”A pierdut America un spion”, ”Un trădător al Rusiei, merita să moară în chinuri”, ”Bine i-au făcut…”, etc. Urmau, desigur, și referințe la alți politicieni români care ar trebui să sfârșească aidoma lui Navalnîi. Nu-mi propuneam să răspund fiecărei nevertebrate – ar fi fost pierdere de timp, iar timpul este foarte prețios – dar unuia care comentase că ”Oculta Mondială și Oculta Satanică care vor să domine lumea îl trimisese pe Navalnîi înapoi în Rusia ca să o predea Americii”, i-am răspuns:”Și reptilienii care sunt strămoșii tăi”. Atât și apoi, în urma unui raport, probabil făcut de acest lombrozian, clipul respectiv a fost șters de administratori pe motiv că a încălcat regulile comunității. Păi care reguli ale comunității?
Chiar dacă orice administrator are dreptul să-și impună regulile, să le gestioneze cum crede, observ că în general, în comunitatea virtuală, dar și în cea reală, există o poziție foarte îngăduitoare față de tot ceea ce înseamnă comunism, neocomunism. Rețelele de socializare abundă în mesaje de adulație față de lideri comuniști, de Ceaușescu în general, se întreține deloc întâmplător o nostalgie care este exploatată, ghiciți de cine? Da, fix de cei care au tot interersul ca Estul Europei să revină sub aripa proteguitoare a Moscovei. Tot pe o astfel de rețea de socializare cicula o fotografie cu niște militari ruși care discutau gingaș în fața monitoarelor despre ”îți amintești ce gust avea pâinea din vremea copilăriei?”. ”Monitorii” ăștia sunt exact ca pedofilii care își atribuie o identitate falsă în ideea că vor ameți vreo minoră, iar tălâmbii se duc pe fiorul amintirii ca niște cățeluși duși cu zăhărelul până la ajunge unde vor hăitașii. Bineînțeles, asta în timp ce marele amfitrion al crimei statale, Putin, apare la interviuri cu haine scumpe produse în Occident. Amănuntele par să nu conteze însă pentru armata de zombi pe care liderii autohtoni extremiști o joacă pe degete. Să fim serioși, orice ar spune Simion și Șoșoacă, toate ideile lor converg către lumina de la Răsărit, adică de la Moscova. Că s-au întâlnit întâmplător, elucrubrație lângă elucubrație, că s-au ciocnit tandru la jumătate de drum, nu mai contează. Armata lor îți poate închide gura oricând. Deocamdată virtual, dar deloc exclus și fizic într-o zi.
