Să nu uităm că Unirea, prima sau ultima, ”Revoluția” din 1989, au fost realizate de o generație de tineri care nu se deosebește, pe fond, de cea de astăzi decât printr-un amănunt aparent banal: Avea un PROIECT! Chiar cei pe care-i ridiculiza Eminescu ”… la Paris învață/ La gât cravatei cum se leaga nodul”, oameni școliți în Occident, de unde s-or fi întors cu știința mânuirii tacâmului, dar, QED, și a avatarurilor democrației. Înainte de a se ”contamina” cu ideile revoluționare care aveau să măture Europa la jumătatea secolului 19, generația pașoptistă a trăit în conservatorismul aproape feudal al Principatelor, loc unde ”bolnavul Europei” – Imperiul Otoman – se chinuia să supravețuiască în contextul în care imerialismul rus amenința odată cu strâmtorile Bosfor/ Dardanele și sufletul neamului românesc. Îndrăzneala unui Mihail Kogălniceanu, a unui Vasile Alecsandri sau a lui Constantin Alexandru Rosetti, a fost un pariu cu Istoria, o sfidare a trecutului și un gaj pentru viitor. Erau fii de boieri, de demnitari, adică oameni cu ceva cheag, iar în cazul lor ceea ce am numi astăzi CV-ul personal, se completa obligatoriu la Paris sau Berlin. Poate cel mai definitoriu pentru generația care a trăit evenimentele de la 1848-1859 a fost modul intelegent în care a integrat spiritul românesc în contextul schimbărilor europene. Unul dintre creierele mișcărilor revoluționare din 1848, Mihail Kogălniceanu, are, cel puțin din punctul meu de vedere, un plus pentru modul ingenios în care a reușit să facă transferul concepțiilor statale din Occident către Principate sub influența ideeilor lui Hegel care postulau că legile trebuie să se adapteze spiritului individual al națiunilor. A fost, desigur, un amestec de spirit rațional cu un entuziasm nebun – să nu uităm că în Moldova revoluția pașoptistă a fost numită „revolta poeților” -, dar geniul lor a fost relevat de faptul că au ținut cu dinții de un proiect: UNIREA! Nimic mai de preț, mai ales în vremuri tulburi, să ai un scop catalizator, să fii magnet pentru plitura de fier risipită pe foaia albă de hârtie a Istoriei! Mai avem noi, astăzi, un Proiect pentru Națiune? În ce sertar o fi?
Șoapta conspirațională acreditează ideea că nu știu ce servicii veghează la binele colectiv. Dincolo de teoriile care poate își propun să ridiculizeze profesioniștii cu adevărat dedicați din toate timpurile, cred că doar viziunea politică poate lucra, cu timp și fără timp, cum zice Ecleziastul, la un proiect adaptat noului ev. Generația pașoptistă a lucrat, într-adevăr, cu timp și fără timp, în ilegalitate chiar, ceea ce îi făcuse pe comuniști mai târziu să-i considere pe aceștia precursorii lor, cu diferența că primii luptaseră pentru Unire, pe când cei din urmă pentru disoluția României ”imperialiste” conform principiilor internaționalismului proletar. Tot ce ar fi, ce a mai rămas inteligent din societatea actuală, ar trebui să aibă scopuri foarte pragmatice. Plictisitor de pragmatice. Recuperarea PETROM de la austrieci. Autostrăzi. În Moldova se pare că vom avea, după o batjocură, ca să nu zic crimă cu premeditare, pentru că flancul estic al NATO nu poate sta în ”șoseaua morții” E85!. Conexarea portului Constanța la marile artere maritime – guerre à la guerre – un lobby permanent, smart, în diplomație. Să nu uităm că cel mai bun ambasador al României de după 1990 a fost actualul monarh al Marii Britanii, regele Charles!
E complicat? Vom mai fi în viață când, într-un nu știu care Gerar 24, vom vedea că România este pe mâini bune? Dumnezeu știe. Până atunci rămân să ne amintească de eșecul unei generații, pseudonaționaliștii care urlă, patrioții care fac spume, petardele care după ce fac zgomot lasă doar fum și pucioasă în urma lor, gușații cu căciulele pe frunte.
Dacă nu ne strângem pentru un PROIECT, unul rațional și nebun totodată, nu vom fi făcut nimic. Să fim orgolioși în sens bun, iar când mâncăm micii „tradiționali”, fasolea la ceaun și bem țuica de ”lamulț’ani”, când ne încingem în Hora Frăției pe pământul României, să ne bântuie întrebarea: Și care este, totuși, Proiectul nostru? Dulce Românie, bântuirea asta ți-o doresc!
