Noi, fără noi

N-a fost și nu cred că a existat vreodată o profesiune mai nobilă. În peste 20 de ani, am învățat, în primul rând, să-mi respect colegii. Noi, jurnaliștii, am modelat lumea. Am făcut-o cu idealism, cu romantism. Am mai și plecat între timp. Unii definitiv.
Incredibil, rămâne faptul că am rezistat! La fel de credibil că lumea știe de unde să te ia! Doi-trei care mai scriu și care, efectiv, contează!
Mi-e silă de atotputernicii zilei, fanfaroni de coroane publice, cum mi-e silă de toți deștepții care ”vând!, ei, presa!
Mi-e drag încă de colegii mei care au mâncat Presă pe pâine —nu i pot, nu-mi permit a-i nominaliza— și care sunt marginali acestor rânduri!
Inimă da, dar bani nu am avut să vă adun pe toți! Nu am uitat, însă, pe nimeni!