Sebi Șufariu
Am fost ieri la ”Periodice”, la Biblioteca Județeană ”Costache Sturza”. Cum se ”întâmplă”, uneori, cauți ceva și dai peste ce nu te-ai fi gândit!
Hei bine, și în colecția ”Deșteptarea” din 2000, decembrie (în mintea mea rămăsese 98 sau 99), am dat peste un articol pe care l-am scris în decembrie, anul de grație 2000, despre ”Semicentenarul voleiului băcăuan”. Să calculăm: 50 + 23 = 73. În șapte decenii au fost de toate: bucurii, necazuri, înfrângeri, victorii. Le-am simțit pe propria piele în sute, mii de ore petrecute prin sălile de sport, în zeci de emisiuni unde am avut onoarea să am parteneri de dialog personalități diverse, orgolioase, armonioase, ce mai!, în general oameni fair-play, cum numai sportul poate da.
Șaptezecișitrei. Ultimii 30, în mare parte, cum ziceam, i-am savurat. Evident, am vrut tot timpul să cercetez istoria unui adevărat fenomen. Cine îl mai știe oare pe Vasile Ghenadi? Dar pe Ion Ciuhureanu? Au fost primii, iar Istoria voleiului băcăuan ar trebui să-i amintească cu majuscule!
Au venit apoi, celebrul Virgil Moșescu, (exepțional atât ca jucător, cât ca și antrenor), Cornel Păduraru, Florin Grapă, Nelu Manta.
Poate era o poezie a sportului profesionist. Dar cine poate contabiliza bucuria unei victorii la Sala Sporturilor, cine poate mângâia amarul unei înfrângeri?
Ziceam de ceea ce am găsit în ”Periodice”, la Bibliotecă. Era un bilanț fenomnenal. Să fie din nou posibil trebuie a fi adunate, cel puțin trei entități: juridice: Unviersitatea ”Vasile Alecsanri”, Consiliul Județean Bacău, Consiliul Local Bacău și oamenii de afaceri care vor să facă și să susțină o tradiție din care, probabil, nu vor câștiga bani, dar respectul nostru cu certitudiune!
P.s. Sala Sporturtilor ar trebui să nu poarte nici un nume. Cu atât mai mult a unei persoane în viață.
