Sebi Șufariu
La foc automat, șeful Consiliului Județean Bacău, ”trasmite”, după cum se precizează în articol, câte a făcut pentru cultura județului, mai ales cu ocazia BAC – FEST 2023. Parcurgând un astfel de material ai senzația că unii devin, precum personajele din vremuri nu prea îndepărtate: ”Primul Bărbat al Țării”, ”Fiul cel mai iubit”, etc, un factotum. Evident, lucrurile nu stau deloc așa. ”Lucrările” cum apare scris în text, sunt făcute de o mână de oameni care chiar sunt pasionați de cultură, iar momentele culturale cele mai importante sunt prezentate în presa, la televiziunile care nu au contracte cu Consiliul Județean Bacău. Să cităm, deci, din ”clasici”:
”Consider că smerenia este cea care trebuie să ne ghideze în atitudinea pe care o avem față de carte, față de cultură și de toți cei care prin perenitatea muncii lor, ne lasă moșteniri spirituale nouă, cei (sic!) care le suntem contemporani, dar mai ales generațiilor următoare”.
Dacă nu ar fi fost încadrată de ghilimele, dacă nu ar fi fost postat pe pagina electronică a Consiliului Județean Bacău pe data de 17.09.2023, acest laudatio jenant — găzduit pe aceeași pagină până la acest moment —aș fi crezut că am nimerit la o dare de seamă a activiștilor PCR de acum 34 de ani. În afară de agramatismul lesne de sesizat care-i înregistrează ”trăirile”, textul este da capo al fine o mostră halucinantă a lecției ”pronumele”. ”Eu am, eu sunt”, etc.
În primul rând, domnul Ivancea, aflăm din text, este coleg cu angajații de la Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău.
„În ultimele 4 zile, datorită colegilor mei de la Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău, sub conducerea managerului Adrian Jicu, inima culturală a orașului nostru a pulsat cu putere”.
O întrebare, stimabile: dumeata ești bibliotecar, conservator, lucrezi la ”Periodice” sau cei de ”Costache Sturza” sunt președinți, vicepreședinți, consilieri județeni? Nu e clar, dar mă îndoiesc profund că vreun bibliotecar ridică de la casierie aproape 30 000 lei lunar cât ridici domnia ta!
După ce se laudă puțin cu alergatul — sport care a devenit în ultimii ani o adevărată piatră de încercare pentru multe cariere politice alergărețe — Valy al nostru devine, probabil de la oxigenarea creierului, brusc, filozofic.
”Adeseori, declară el, oamenii de cultură, scriitorii nu sunt apreciați la justa lor valoare”. Extraordinar! Iar ce ”trasmite” mai departe este de-a dreptul înduioșător: ”Sunt extrem de multe exemple care confirmă faptul că le-au fost apreciate lucrările abia după ce au părăsit această lume”. Da, așa este! Într-o țară în care femeile nasc pe trotuare, în care portbagajele pline cu bani circulă precum câinii comunitari, iar orășenii rămân frecvent fără apă, în ciuda spumelor din spațiul virtual, ce valoare mai pot avea ”lucrările”? Apoi, ce ne-am fi făcut noi fără această butadă plină de înțelepciune, originală, construită cu migală tocmai pentru a ne confirma ceea ce au simțit mulți oameni de cultură, profesori, etc, pe propria piele în ultimii zeci de ani?!
După alte câteva propoziții din duhul pășunist al altor vremuri ”ne hrănim cu valoarea numelui pe care îl poartă orașul nostru”, ni se precizează scurt și cuprinzător că ”am finanțat și susținut realizarea muralei Bacovia”!
Alo, domnu’ Valentin Mecena, ați donat cumva din salariul domniei voastre? Din contul personal? Tovarășe, dumneata nu ai finanțat nimic! Consiliul Județean, deci noi toți, am finanțat și susținut! Când dumneata vei scoate din buzunar bani pentru ceva, poftim spre laudatio!, aceasta dacă nu cumva te va împiedica smerenia!
Acu’, e drept, tradiția de a-și însuși, a se lăuda cu ce nu-i aparține, nu e chiar de dată recentă. Dar parcă până și predecesorii încep să pară mai modești cu astfel de urmași…Măcar să fi ”trasmis” domnul Ivancea în panegericul său ceva din Eminescu: ”Iară noi, epigonii…”.
