Cu argumentele pro și contra, această grevă a sindicaliștilor din Învățământ prezintă un aspect care merită evidențiat: protestul lor se produce în momentul când cele două partide politice mari, PSD și PNL, sunt împreună, la guvernare. Astfel, niciunul nu poate profita, așa cum s-a întâmplat mai mereu în ultimii ani, de ”ghinionul celuilalt”.
Învățământul s-a exprimat dintotdeauna prin două segmente: Inspectorate Școlare și Sindicate. În ultimul timp ambele au părut a fi o glumă. ”Inspectoratele” au fost permanent tăvălite, devenind efectiv anexe de partid, iar inspectorii generali, ca și adjuncții lor, simple marionete sau monede de schimb în trocul: ”Îți dăm Prefectura, îmi dai Inspectoratul”. Sau viceversa.
Sindicatele au devenit un fel de anexă a Inspectoratelor, mimând perfect grija pentru cadrele didactice, fiind mai mult festiviste decât combative, un CAR al salariațiilor pentru cazuri de boală și alte nevoi, decât un instrument de luptă și persuasiune. Bașca, piramida sindicală asigură pentru cei de la vârf, liderii de diferite facțiuni sindicale, venituri de-a dreptul colosale. Asta dacă nu cumva un venit de 180 000 lei pe an, adică 15.000 lunar, cât încasează liderul din Bacău, George Purcaru, și el, bietul, la jumătate cât ridică ” capo di tutti i capi”, la nivel național, Simion Hâncescu, nu reprezintă cumva un mizilic!
Puternic politizate în ultimii ani, protestele din Învățământ nu au avut nicio șansă de reușită tocmai pentru că au avut scopuri pur politice, cu revendicări formale. Un fel de ”hai să ne plimbăm până la București” să ne vadă șefii — Inpectorat + Învățământ — că am ”protestat”, să dea bine la număr.
Probabil vă amintiți de cazul prezentat de TELE 1în 2018, când fostul inspectorul general Florin Lazăr era surprins tocmai în timp ce organiza, pe funcție fiind, o deplasare ”spontană” spre Capitală! Tocmai ”spontaneitățile” astea par să se întoarcă, astăzi, împotriva celor care le-au girat!
La fel ca mai tot ce este anormal în societatea noastră, sistemul educational a suferit tocmai din cauza ideologizării politice. Ideologizare care, cu toate cozile de topor cum le numesc chiar ei, greviștii, nu pare să prea mai țină de foame profilor, învățătorilor, educatorilor, bașca personalului didactic nedidactic și auxiliar. Teama cea mare a guvernanților este că pofta odată stârnită ar putea fi un imbold și pentru alte categorii sociale. Poate că, dacă ar fi înțeleasă corect această grevă, tocmai situația de față ar putea fi un restart al societății. N-ar fi prea complicat pentru a se rezolva în sfârșit cu pensile speciale, cu impozitările, cu tot sistemul păgubos care promovează nemeritorocrația. În fond, politizarea nu mai pare a fi soluția. Cu tot efortul manipulator, profesorii nu par a mai dori să înghită vouchere pe nemestecate.
Curios, actuala Opozției, USR, AUR, Forța Dreptei, etc, nu dau semne că ar vrea să profite și să încerce o moțiune de cenzură. Useriștii strâmbă din nas când aud de auriști considerându-i nefrecventabili, cei din urmă cred că oricum nu au nevoie de alții pentru că ei sunt ”vox Dei”, Forța Dreptei e prea lipsită de forță.
Și unii și alții își fac calcule cum ar putea să profite mai mult, politic vorbind, de situație. Iar pentru înscrierile la Bacalaureat a început numărătoarea inversă…
