Sebi Șufariu
O să mă înscriu în PSD! Vorbesc serios. Nu mai știu la al câtelea congres sunt, dar vreau să fiu precum Constantin Pârvulescu, singurul care nu voia să-l aleagă, deși candida de unul singur, pe comandatul suprem. Partea bună a chestiunii este că s-au patentat jocurile de noroc cu marca de la pesedeu. Câștigi la sigur. Nimeni nu rămâne pe de lături. La peneleu era mai amuzant —Orban vs Supeman Câțu— un deliciu, ce mai!, (Fechet contra Fechet, doar avocatul Miclăuș a fost real în competiția cu eternul candidat Miroșeanu!) iar la usereu e veselie permanent, (micuții îs pe produs știri hazlii) parcă plutește ceva prin aer, cu ei, cert, n-ai cum rata distracția! Dar pesedeu e pesedeu! La ei când sunt alegeri, chiar sunt! Și se pregătesc ei așa: se ia una bucată candidat unic, se întreabă membru cu membru, organ cu organ: vrei să votezi pe musiu? Ăla după ce se scarpină în cap, poate și prin alte locuri, pare bucuros de ofertă. Îi vezi fericirea juisând pe față. După ce s-au convins că toți sunt de acord (la pesedeu se lucrează încă în acord global) se trece la numărătoarea votului. Anumite voci spun că s-a mai strecurat și câte o plăcuță suedeză printre hârtii, dar cine numără câștigă, zicea Stalin. Oricum, fără emoții. Toți băieții au fost pentru. Habar n-am cum, dar cică la Ivancea a fost și mai bine. Asta e culmea la pesedeu! Candidați unici, aleși unanim, dar la unul să fie și mai bine! În fine, de-ale pesedeului!
Evident că și ăilalți tot muieri. Adică mimează orgasmul, dar măcar bagă o producție din când în când demnă de comicii marilor ecrane, Laurel and Hardy, în filmul mut „Putting Pants on Philip”. Clar este însă că ăștia de la pesedu Bacău nu se încurcă în detalii. Raport: planul a fost îndeplinit cu 120 la sută! Se constată cu tristețe că doar o parte dintre delegați (primari, consilieri, etc) nu au adus cota decât maximum 100 la sută! Desigur, se va analiza, se va dezbate acest neajuns! Și se vor lua măsuri. Ăilalții de pe la peneleu și usereu aspiră în secret la metoda pesedistă: au dat, dar au și primit! În fond, mai zic ei, mai bine acar o viață decât zmeu o vară!
La pesedeu oricum totul merge pe repede înainte. Congres, meet-uri, ședințe, vizite de lucru, conferințe de presă prepay. Recordul în materie rămâne șoseaua de centură a Bacăului, gheșeftul turcesc care a fost sărbătorit precum revoluția sovietică din noiembrie care a fost în octombrie! Dacă după ”organizarea” de șantier pe Bayraktar mod a mers unsă o plimbare cu coana Mița Dăncilă, de ce să nu meargă și un aeroport care a ajuns un fel de stație de chefere, cu navetiști care bagă un Torino după un gandiamo de o vară? Dar să nu anticipăm. Până la următorul congres mai sunt multe lifturi de inaugurat!
Le-aș sugera doar viitorilor mei colegi să nu se mai uite la filme regizate de Francis Coppola. Aia din Dă Gudfadăr cu seriozitatea e reală— mafioții, ca și comuniștii sunt cei mai serioși escroci (în general escrocii sunt simpatici) —doar că realitatea plesnește pe câte unul care are idei, dar nu are bani să le susțină la cota de 120 la sută.
Salutăm Congresul marilor victorii! Tezele din octombrie vor rămâne pururi o pildă de înțelepciune, modestie, seriozitate, onestitate. Deja deschid alte orizonturi, alte aspirații (pour les connaisseurs), noi prepay-uri. Pe lături nimeni.
Cu mândrie chiar am putea să intitulăm acest congres Epoca de Cauciuc. Toți au umflat. La roata lu’ domnu’ Dragoș. Pe rând. Vorba regretatului Gheorghe Dinică, la ședința în care foștii supleanții își turnau cenușă în cap, aruncau cu rahat între ei, imediat după ‘89: ”să recunoaștem, toți am luat câte o porție, dar unii au mai cerut și supliment”.
P.S. Între timp, cum spuneam într-o postare pe pagina mea, a trecut o săptămână de când am reparat chiuveta. Și am mai slăbit 800 de grame. Pare puțin, dar nu e chiar așa…
