Marcăm astăzi Ziua copilului sub cele mai întunecate auspicii. Acestea sunt războiul, care este chiar lângă noi, și criza economică mondială, care nu ne va ocoli. Primele victime sunt copiii, pe care îi aniversăm astăzi. Am văzut cu toții, în ultimele luni, drama copiilor din Ucraina. Statisticile, pe care nu le citez astăzi, vorbesc de sute de mii de copii care au fost forțați să plece în pribegie. Au plecat doar cu mamele, pentru că tații au fost luați la război. Mulți dintre acești copii nevinovați au venit, împreună cu mamele, în țara noastră. I-am ajutat cu inima deschisă, cu gândul cel bun, am fost alături de suferința lor, i-am protejat cum am știut noi mai bine.A fost deopotrivă atitudinea conducerii statului român, a organismelor sale centrale și locale, a Bisericii, a organizațiilor non-guvernamentale. Dar, mai presus de asta, a fost voința românilor de a-și ajuta semenii, vecinii, într-un moment de viață și de moarte pentru ei. Să nu uităm că la fel s-a întâmplat și acum 83 de ani, în septembrie 1939, când Polonia a fost ocupată de Germania lui Hitler, apoi de Uniunea Sovietică a lui Stalin, care – nu-i așa? – nu se simțea în siguranță. Zeci de mii de polonezi au fost atunci ocrotiți de poporul și statul român, reușind astfel să își salveze viețile și minima agoniseală cu care au putut pleca din țara lor.Revenind în prezent, sunt convinsă că acești copii ucraineni ocrotiți astăzi de noi, care peste 30 de ani vor face parte din generația care va conduce Ucraina, nu vor uita niciodată cum au fost ajutați în România, că au primit adăpost, hrană, jucării și școală. Le vor aminti aceasta și mamele lor, care sunt adevărate eroine. Văzându-le cum pleacă în lumea largă cu copiii alături, m-am gândit la generația de eroine românce de după Al Doilea Război. Așa cum spunea Alexandru Paleologu undeva, ele au crescut o generație de copii rămași fără tați, aruncați atunci în pușcăriile comuniste. Iar acei copii de atunci, care nu au apucat să se bucure vreodată de Ziua copilului, au transmis mai departe, generațiilor viitoare, valorile fundamentale ale poporului român: credința în Dumnezeu și iubirea de neam, atât de urâte de comuniști. Trebuie ca astăzi, de Ziua copilului, să ne amintim de zecile și sutele de orfani alungați de război la noi, în România. Cine le poate explica celor pe care, la cea mai fragedă vârstă, viața i-a lovit crunt de două ori, că există o Zi a copilului? Zi în care ei ar trebui să se joace și să râdă…Au fost și voci, în această perioadă, care au acuzat atât statul, cât și pe românii care și-au ajutat semenii, adică pe mamele și copiii din Ucraina, că au făcut aceasta în detrimentul copiilor nevoiași din România. Adevărul este însă că toți copiii noștri aflați în dificultate au fost sprijiniți exact în aceeași măsură ca și înainte de migrația declanșată de războiul pornit de Rusia. Pot depune mărturie pentru aceasta conducerea statului român, organismele sale centrale și locale, Biserica, organizațiile non-guvernamentale. Dar, mai presus de toate, pot depune mărturie românii cu inimă mare și drag de toți copiii din lume.Criza economică mondială, care ne este anunțată zilnic pe toate canalele, nu ar trebui să-i afecteze pe copii. Este de datoria noastră să îi restrângem cât mai mult efectele. Ba chiar să ne sacrificăm pentru copiii, să nu îi transformăm în victime colaterale ale unui alt fel de război.Copiii nu trebuie însă să știe de auspiciile întunecate ale Zilei lor din acest an. De aceea noi, adulții, care suntem vinovați de toate nenorocirile din Lume, am face bine să ne oprim măcar astăzi din nebunia aceasta, pentru binele copiilor pe care îi sărbătorim astăzi. Și nu cred că există cuvinte mai pline de încărcătură emoțională și de respect la adresa copiilor decât cele rostite de Regele Mihai, în anul 2011, chiar de la această tribună a Parlamentului României: ”Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.”Dumnezeu să-i ocrotească pe toți copiii Lumii!
Elena Hărătău, deputat PNL Bacău
