Știu, tema dialogului nostru de astăzi („10 mai – a doua zi naţională a României?”) poate suna aproape frapant. De ce ar fi 10 mai a doua zi naţională a României?, s-ar putea întreba aceia dintre noi care s-au născut, s-au format şi au trăit sub imperiul lui 1 decembrie. De ce am acorda atâta importanţă unei zile asociate cu Monarhia?, s-ar putea întreba aceia dintre noi pentru care Monarhia poartă, încă, amprenta pusă de un regim ostil, provenit din stepele fără margini ale Asiei? De ce nu ar fi 10 mai prima zi naţională a României?, se pot întreba cei pentru care dragostea de Rege şi de Patrie este încă vie şi care fie îşi amintesc, cu multă căldură şi duioşie, cum sărbătoreau această zi în Piaţa Palatului, fie îşi doresc să cânte din nou, în cor, „Trăiască Regele/În pace şi onor/De ţară iubitor/Și-apărător de ţară”.Ei bine, din păcate, nu suntem noi, cei de astăzi, în măsură să oferim răspunsuri acestor întrebări. Pentru ele, doar Istoria, în măreţia ei misterioară, chiar dacă uneori nedreaptă, poate oferi chei de interpretare. Ce putem, însă, face noi, şi, mai mult, ce suntem datori să facem este să ne amintim ce reprezintă ziua de 10 mai pentru noi şi ce a reprezentat Coroana în istoria acestui popor.O simplă evocare cronologică a evenimentelor care au marcat ziua de 10 mai, de-a lungul secolului al XIX-lea, scoate la lumină trei dintre episoadele fără de care statul român modern nu ar fi existat, în forma pe care o cunoaştem astăzi.Primul dintre acestea are loc pe 10 mai 1866, când (pe atunci) principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen îşi face intrarea în Bucureşti pentru a prelua tronul Principatelor Unite, întâmpinat de notabilităţile vremii între care se aflau şi reprezentanţii Partidului Naţional Liberal, care aveau să îi stea alături pe întregul parcurs de 48 de ani al lungii sale domnii, despre care putem spune că a reprezentat perioada celei mai puternice dezvoltări, modernizări şi occidentalizări a ţării noastre. Adică exact ceea ce Partidul Naţional Liberal doreşte să se întâmple şi astăzi cu România!Tot la 10 mai, dar în 1877, Senatul României, domnitorul Carol I semnează documentul ce proclama independenţa României faţă de Imperiul Otoman, votat, în prealabil, de Camera Deputaţilor şi Senat. Aşadar, de la 10 mai 1877 putem vorbi despre un stat român independent, născut tot sub zodia Coroanei. Mai precis, a Coroanei de Oţel, făurită dintr-un tun otoman capturat cu ocazia Războiului de Independenţă şi dăruită în acea zi, în mod solemn, Maiestăţii Sale, Regelui Carol I al României! Ce poate fi mai reprezentativ pentru acest popor, aruncat de Istorie într-o regiune care îi testează mereu rezistenţa şi creativitatea în egală măsură, decât o Coroană de Oţel, în care oţelul simbolizează tăria noastră în faţa vremurilor, iar Coroana, modul în care putem transforma asperităţile în culmi ale esteticii? O estetică a vicisitudinilor, asemenea esteticii urâtului a lui Arghezi, dar tocmai de aceea, cu atât mai apreciabilă!În fine, pe 10 mai 1881, cele două Camere ale Parlamentului au votat transformarea României în Regat, ceea ce a înscris noul stat român independent în galeria celor mai importante state ale vremii, la egalitate deplină cu mai bătrânele state ale Europei de Vest, conduse de familii regale de care ne unesc nu doar legături de sânge, ci şi o veche şi indisolubilă comunitate de interese.Desigur, Legea nr. 103/2015, prin care Ziua Regalităţii devine sărbătoare naţională, nu este decât un modest act de reparaţie istorică, după deceniile în care această zi a trăit ascunsă adânc în inimile noastre. Este un act necesar, fără îndoială, la care Partidul Naţional Liberal a contribuit şi de această dată, inclusiv prin însăşi iniţierea sa. Însă acest act trebuie completat, de fiecare dintre noi, în minţile şi în sufletele noastre, prin amintirea şi cinstirea a ceea ce reprezintă poate singura zi care nu a adus acestui popor decât bucurie: 10 mai, Ziua Independenţei şi a Coroanei Române!
Cătălina Ciofu, deputat PNL Bacău
