Astăzi este 9 mai. O zi cu multiple semnificaţii. O zi cât o…cortină. O cortină făcută nu din fier, ci, mai rău, din gânduri, idei, trăiri, sentimente. O zi cât o Europă împărţită în două jumătăţi atât de asemănătoare, şi totuşi atât de diferite.O Europă care a ajuns, de-a lungul deceniilor, să împartă nu doar prosperitatea ci, mai mult şi mai important, un set de valori comune. Valori care ar trebui să fie comune întregii specii umane. Căci ce societate şi-ar putea permite să susţină că democraţia, pluralismul, solidaritatea, egalitatea între femei şi bărbaţi, nediscriminarea şi alte asemenea lucruri care ne fac oameni sunt greşite?Ei bine, acea societate există. Se află la Răsărit de noi şi, din păcate, din 24 februarie încearcă, din toate puterile, să se apropie de noi, însă rezistenţa celor asemenea nouă nu o lasă. Este societatea care nu poate să ne convingă, care nu are cu ce să ne tenteze, şi atunci încearcă să ne convingă cu armele ei. Le vedem, cu toţii, defilând prin faţa odiosului ei conducător, gata să ia cu asalt cealaltă Europă. Le vedem, de asemenea, arzând în câmpiile Ucrainei, graţie loviturilor administrate de eroii Ucrainei.Iar dacă nu ne înspăimântă cu armele ei, încearcă să ne convingă să părăsim Europa noastră şi să ne alăturăm Europei ei cultivându-ne în suflete nu pacea, toleranţa şi înţelegerea, ci frica şi ura. Frica faţă de necunoscut (ce va aduce societatea de mâine? ce va pune ea în locul atât de familiarului, dar atât de limitatului confort psihologic cu care eram obişnuiţi?). Frica de celălalt (nu cumva ei, ceilalţi, ne impun valorile lor?). Ura faţă de tot ce provine din Occident. Ura faţă de un presupus inamic extern care complotează împotriva noastră. Acestea sunt armele psihologice ale Rusiei, mult mai eficiente decât cele fizice.Ceea ce noi nu trebuie să uităm nicicând este faptul că, împreună, ne-am dorit cu întreaga convingere de care am fost capabili ca acea cortină de care am vorbit să nu mai treacă prin apropierea Berlinului şi Vienei, ci ca ea să coboare din Finlanda până la Marea Neagră. Împreună am reuşit să o împingem de pe Oder pe Prut (şi, în mod ideal, tot împreună vom reuşi să o împingem şi pe Nistru). Și nu am obţinut uşor acest lucru, ci de-a lungul unei perioade de aproape două decenii.Sigur, poate că uneori considerăm că putem obţine mai mult din calitatea de stat membru al Uniunii. Aşa şi este. E adevărat că apartenenţa la o organizaţie internaţională îi aduce unui stat atâtea beneficii, câte sunt reprezentanţii săi în stare să obţină. Dar, tot împreună, învăţăm. Învăţăm să ne adaptăm acestei lumi, să îi vorbim limbajul, să îi înţelegem regulile. Învăţăm să fim acolo. Este un proces îndelungat, dar unul care sigur va da roade pe care le vom simţi cu toţii.Și, chiar dacă poate părea puţin pe lângă ce ne dorim, mă bucur să vă anunţ că fac, la rândul meu, parte din acest proces de învăţare, graţie recentei numiri în cadrul Reţelei Internaţionale Parlamentare pentru Educaţie, din care mă voi strădui să promovez valorile europene în România şi în întreaga lume. Pentru că ce ne deosebeşte pe noi, cei care de 9 mai sărbătorim Ziua Europei, de cei care de 9 mai vor să ne arate cât de puternici sunt şi câtă frică trebuie să ne fie de ei, sunt valorile. Valori pe care nu avem pretenţia să le considerăm perfecte, însă le putem, cu toată convingerea, considera universale, graţie faptului că au în centru demnitatea umană. O demnitate care nu poate fi nici acoperită de un văl negru, cum se întâmplă, din păcate, din nou în Afganistan, nici suprimată la un ceai cu „ingrediente speciale”, cum se întâmplă, nu de ieri – de azi, la Moscova. Iar pentru menţinerea demnităţii umane merită să luptăm oriunde, oricât şi cu oricine.La mulţi ani, Europa! Europa prosperităţii, Europa solidarităţii, Europa valorilor!
Cătălina Ciofu, deputat PNL Bacău