Ratarea liberală, culmea, nu?, nu are alte cauze decât lipsa de viziune a liderilor de ieri și de astăzi și cedarea pas cu pas (vorba dragă a unui președinte eșuat) a proiectelor de dreapta către zona socială. Ceea ce a avem acum este un guvern socialist în toată puterea. Mă rog, socialism din ăsta românesc, de cumetrie. Incapabili să facă reformă, liberalii au optat pentru programul rivalilor lor de teorie ideologică. Este mult mai comod și, în plus, dă bine la proști, să promiți că mărești pensii, salarii, etc, chiar dacă nu știi cum vei face asta. Mai mult, a nu vorbi de inflație, deși șeful PSD, Marcel Ciolacu era dintre cei mai vehemenți pe ideea că inflația ne va termina înainte de Covid, este alt semn că mizeria se ascunde sub preș.
Nu au făcut nimic special, nimic care să merite măcar un wou! Prostiile pe care le debitează unii dintre liderii locali nu sunt altceva decât repetenții și corijențe. Încearcă să facă acum ceea ce trebuiau să facă acum 10 ani, acum 20 de ani, pe vremea când erau preocupați doar să-și umple buzunarele. Pe scara anormală a valorilor, chestiile astea nevrotice, hristionice, rușinoase, au ajuns să fie considerate competenețe, mari realizări.
Toată reforma Statului s-a terminat într-o bezea socialistă. Cel mai bun indicator este faptul că Ministerul Familiei a ajuns la Gabriela Firea. Și, imediat cum a ajuns pe mâna duduii, s-a transformat într-o oficină a voucherilor și tichetelor. Cam aceasta este viziunea noului guvern socialist PNL-PSD-UDMR. Unde sunt pensiile speciale? Reformele în domeniul contributivității? A, da, sunt bine mersi. Toate vor crește, vor dospi precum Făt frumos cu paloșul gros. Unde este România educată? A eșuat, ne-a spus-o președintele Internaționalei Socialiste, Klaus Iohannis. Apoi s-a dus să joace golf, calm, foarte calm, din ce în ce mai calm.
Apropos de Iohannis, este de înțeles că-l înjură, că-l detestă mai toți care s-au simțit trădați de jemenfișismul său. De coțcăria lui de veștejit bavarez care după ce l-a scos la plimbare pe Cîțu cel cu aerul de câine veșnic umed, l-a parcat într-o cușcă de lux, la conducerea Senatului, iar apoi l-a lăsat pe Ciolacu să-i ia banii de pe piept! Să nu fim însă patetici. A-l fi votat pe Iohannis acum 7 ani sau în urmă cu 2 ani, poate însemna să fi fost disperat, a-i fi votat pe Ponta sau Dăncilă poate fi semn de idioțenie!
Oricum, subtilitățile acestea nu par a-i preocupa nici pe liberali, nici pe social-democrați. Nu cu mult timp în urmă i-am auzit pe unii dintre așa zișii lideri ai liberalilor locali cum își făceau un calcul foarte pragmatic: cam câte posturi de parlamentari ar putea scoate și în versiunea cea mai proastă a prostiei în care se scaldă. Convinși că în Bacău, de exemplu, se mai află încă un număr suficient de mare de creduli care să-i voteze, nucleul lor, zic ei, tot le va aduce pe tavă măcar doi parlamentari. Asta-i tot ceea ce-i roade: câți vor scoate și cine vor fi capii de listă! Pe de altă parte pesediștii locali calmează faptul că au renunțat la propria lor stare de confort și au venit la butoane de dragul poporului. Fals. Total fals. Au venit de dragul banilor. A banilor europeni care vor umple și conturile reprezentanților lor. Este singurul stimul la care reacționează duioșii purtători de grijă ai socialismului orgiastic care acum se pregătesc de chermeză cu banii de pe pieptul ”mortului” pe care l-au înjurat ani de zile!
Gură la gură, liberalii și pesediștii cântă la aceeași masă cu ochii pe portofelul celuilalt. Este viziunea la care au ajuns acești lideri, acești strategi, este propria noastră viziune despre cei cărora probabil suntem obligați să le furnizăm, la infinit, resursele, banii, funcțiile, vacanțele, posibilitatea de a-i lăsa să se schimbe între ei, cu tot cu cumetriile lor, cand și cum au chef.
