𝑒𝑑𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎𝑙 Sebi Șufariu
Sâmbătă, 25 septembrie, se încheie ”Festivalul democrației” pentru liberali. Un film slab, cu regie carnavalescă, actori care întruchipează parcă lideri sud-americani în roluri principale. Liste alcătuite pe sprânceană, presiuni, amenințări și momeli cu bani și avantaje. Fix ca la o comună oarecare, dintr-un colț urgisit de țară, în prag de alegeri. Indiferent ce va fi de luni încolo, liberalii din orice tabără nu se pot aștepta la ceva bun. Cu PSD sau fără PSD, cu USR, dar fără Cîțu, cu Orban, dar fără Cotroceni, pentru liberali ceasul a început să ticăie. A început ziua cea lungă.
Dacă va câștiga Florin Cîțu, nicio surpriză. L-a avut de partea lui pe Iohannis, influencerii, mass-media, banii Guvernului, aproape tot. Abia dacă se va impune Orban, ar fi un veritabil ”wow!”. Ar reuși ceea ce nu i-a reușit nici lui Băsescu: să câștige împotriva conjurației din propriul partid. Și ar mai trebui ceva: primarii care au fost șantajați nițel cu o lopată, două, de asfalt, să înțeleagă că oricum nu vor primi nimic. Sau doar pe ici pe colo, prin Ardeal. Și asta nu doar pentru că nu vor fi bani pentru toți, ci și pentru că domnul Cîțu va fi la rândul lui istorie în scurt timp, iar noii ”emanați” de regulă nu achită datoriile predecesorilor.
Nimic bun pentru liberali și pentru că și-au tras drept lideri în teritoriu, prin recentul ”festival al democrației”,- sinistră glumă- personaje care nu au câștigat în mod direct nicio bătălie. Pentru că aceștia sunt deja momiți cu funcții de vicepreședinți în noua structură orwelliană, iar liberalii vechi, de primă linie, tac și nu înțeleg ce li se întâmplă. Nimic bun pentru că aceștia vor trebui să iasă la bătaie cu un PSD sau cu un AUR dospit bine, exclusiv din gâlceava liberală. Ce să facă sinecuriștii care s-au ascuns mereu pe listele de partid? Cu ce arme vor lupta de unii singuri în teritoriu când nu vor mai avea Guvern sau vor avea unul minoritar și un partid scindat?
Orban a greșit când a crezut că se poate baza pe ”liderii” locali pe care i-a uns miniștri, secretari de stat, etc. Parafrazând aș spune că un președinte de partid nu moare, ci se sinucide. Ghinionul lui a mai fost și faptul că președintele Iohannis se află la început de mandat, iar cei mai mulți lideri regionali nu au chef să lupte cu un șef al Statului care deține pârghii importante din mecansimul mai puțin vizibil al Puterii. Istoria postfactuală sau contrafactuală nu are nicio valoare, dar sunt sigur că alta ar fi fost situația dacă Iohannis s-ar fi aflat la final de mandat.
Oricum, Ludovic Orban, cu toate erorile pe care le-a comis, nu poate fi făcut vinovat, ar fi culmea!, de faptul că l-au trădat alții. Mai mult, Cîțu i-a zis că e cazul să încheie cu politica. Orban a răspuns, cu amărăciune, doar atât: ”Ar trebui să-i fie un pic rușine. Nu am venit odată cu el în politică ca să-mi spună când să plec”. Nu știu dacă Orban ar putea fi eventual considerat un fel de descendent pe linie directă a vechilor, iluștrilor liberali, dar are măcar aerul de președinte legitim. Anti PSD, anti USL, votat, nu numit, născut, nu făcut, cum se spune. Cîțu e neconvingător ca liberal. Mai ales ca pretendent de șefie al PNL. Un tehnocrat scos dintr-o cutie vopsită în galben. Ceva nu se lipește între imaginile oglinzii sparte în care se ițesc chipuri de lideri liberali care s-au perindat la conducerea acestui important partid, în istoria sa recentă sau veche.
Indiferent de unele voci, ce se întâmplă în PNL va avea, fie că vrem sau nu vrem, că ne place sau nu, o influență și asupra vieților noastre. Alea mărunte, de votanți cu sau fără iluzii sau idealuri. Așa cum a avut votul dat de pesediști lui Dragnea, în 2015, când l-au uns, initial interimar, apoi președinte statutar. Fix din acel moment, fără să știm, viețile noastre au primit un anume curs. Favorabil sau nu, depinde de simpatii sau antipatii, dar cert este că alegerea liderului unui partid mare, de stânga sau de dreapta va avea consecințe pentru toți. Așa cum are orice eveniment electoral, chiar dacă îți scrii nu știu ce pe tricou sau stai acasă și îți zici că votul tău oricum nu contează.
Liberalii se duc sâmbătă la vot să bifeze o formă goală de substanță. Unde este partidul mare, reformist? Unde este mândria de a fi urmaș a lui Brătianu? Care este diferența între ”ciuma roșie” și partidul lor? Vor fi obligați oare să-și facă poză și la cartea de identitate? Îmi spunea ieri, într-un interviu, președintele Senatului PNL, un bătrân verde și foarte lucid de 85 de ani, descedent al unor mari familii care au făcut România modernă, că liberalii ar trebui să-și scruteze conștiința iar aceasta le va spune ce să voteze. Vom vedea dacă sub ochii lui Big Brother conștiința se astupă cu o lopată de asfalt sau ”prin noi înșine”.
