Când a apărut Viorica Dăncilă în peisaj mi-am zis că mai penibil de atât nu poate fi. Dar se pare că nu este deloc bine să tragi concluzii pripite. Dovada o reprezintă acest Florin Câțu, premier care suplinește cu succes absența lui Țociu și Palade sau trage la concurență cu un întreg Las Fierbinți. Precum o pisică cu clopoței, Câțu își anunță ridicolul cu câțiva pași îaninte de a apărea în public. Tot ce poți face este să aștepți să auzi hohotele de râs. Eventual de peste Ocean. Zice domnul Florin că va pârî la cei mari de peste baltă și la coana Europa că cei de la USR îl amenință (între timp au și făcut-o) cu depunerea unei moțiuni de cenzură. Stop cadru.
Să ne imaginăm acum Vestul cum, șocat, indignat, cuprins de o angoasă fatală, primește în plex lovitura administrată de Câțu. Cum, se vor fi întrebat cancelariile europene, lăsând la o parte orice alte probleme, cum este posibil așa ceva? Cum să depui o moțiune de cenzură? Și mai ales cum să-ți permiți luxul de a-l contra pe acest Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord din Est?
O fi USR un partid hipsterist, or fi ”oamenii noi” la fel de politicieni ca și cei cărora le cântă prohodul, dar dreptul la o moțiune de cenzură nu le poate fi interzis. Chiar de par a fi în aceeași coaliție, chiar dacă o fac de mânuță cu paroslavnicii de la AUR, chiar dacă circul zilnic ne costă mai ceva decât un PNDL 3. Din ce în ce mai prost sfătuit, aproape la rupere, Câțu își etalează zilnic jemenfichismul față de orice și oricine. Este aproape evident că gruparea din spatele lui își dorește puterea cu orice preț, probabil chiar mai mult decât Câțu pe care-l împing să iasă, să se forțeze dincolo de o limită pe care este evident că o trece cu un efort care nu-i firesc. Ideea ar fi că dacă vrei să fii un premier jucător, așa cum era Băsescu pe funcția lui, trebuie să poți mai mult decât să bei o sticlă de wiskey și, eventual, să mai și șofezi după.
Până la capătul drumului, capăt care nu pare departe în acest moment, rămâne de văzut cum va răspunde Occidentul la plângerea dureroasă a lui Câțu. Probabil pentru SUA, după retragerea din Afganistan, nu există dramă mai mare decât moțiunea împotriva lui Câțu de la Bucale. Iar dacă cumva America a supravețuit eșecului de la Kabul, nu este sigur că după tragedia lui Câțu își va mai reveni.
