În politică întotdeauna o greșeală este de neiertat dacă este comisă de un rival și scuzabilă dacă este comisă de coreligioșii politici proprii. Aplicarea principiului mai sus enunțat a devenit evident zilele acestea în scandalul Câțu ”Americanu”.
Tabăra anti Câțu, e pentru legea talionică: penal/ contravenient pentru penal/contravenient:
- Este grav, nu poate conduce țara un asemenea individ; Cine știe ce mai ascunde?; Să i retragă certificatul ORNISS, să-l demită Johannis…
Tabăra pro Câțu, pledează pentru toleranță în genul silogismului arhicunoscut cu Socrate:
- Toți oamenii sunt supuși greșelii/ Câțu e om/ Câțu a greșit. Puțin.
Este limpede că pe acest principiu poți scuza orice. Mita, corupția, hărțuirea, violul sau crima pot fi scuzabile sau înfiorătoare, în funcție de cine și din ce tabără face parte autorul. Cursul de justiție facultativă autohton a oferit destule exemple pentru a fi nevoit să mai insist aici. Aș reaminti doar de cazul primarilor aleși direct din arest sau după ce au ieșit din pușcărie. Și în cele din urmă: Ex nihilo nihil fit! (Din nimic, nimic!)
La fel de evident este că dacă mâine s-ar inversa rolurile, s-ar rostogoli la 180 de grade și opiniile de astăzi ale partizanilor. Cu partizanii lor cu tot. O primă concluzie este că aici nu putem identifica ceea ce s-ar chema o conduită etică coereentă, ci doar de raportarea în funcție de capătul chestiunii la care se află preopinenții. Astfel, a te uita în gura lor ca și când ar vorbi niște oameni mari e, vorba poetului, vânare de vânt. Curios este că din ce în ce mai mulți dintre cei care, dacă este să meargă la vot zic ”Nu merg, și așa nu schimb nimic!”, se împart în grupuri pro și contra mai ceva decât dacă ar mai juca Steaua cu Dinamo un meci din ăla de pe vremuri, decisiv.
Din punct de vedere al resurselor de strategie ale unui partid ca PNL este interesant însă de aflat cine a aruncat pe piață informația că actualul premier a stat la mititica două zile pentru că trăsese pe nas sau/și consumase alcool în timp ce conducea un autoturism în SUA.
Tabăra Câțu din interiorul PNL arată spre zona Orban. Partizanii lui Orban spun că acesta nu ar face așa ceva pentru că are la rândul lui o istorie cu șofatul și ar fi contraproductiv ca strategie să te faci că nu vezi elefantul de pe propriul umăr, în timp ce arunci cu banane în cel de pe umărul rivalului. Mai sunt și voci care, pe la colțuri, lasă de înțeles că ar mai exista o altă sursă care i-ar fi luat prin surprindere pe cei doi, din calcule care țin de algoritmul guvernării post 25 septembrie. O a doua concluzie care s-ar desprinde din babilonia care initial părea să fie o ”cosa nostra” internă, liberală, dar care devine miză națională de la prețul pâinii la cât de mult a crescut puterea de cumpărare a românilor sub mandat câțulian, este că PNL are un uimitor talent de a-și aplica lovituri cu celebra tesla într-un la fel de proverbial loc.
Până la devolarea clișeelor, un sentiment irepresibil de continuă făcătură de la care, pentru noi toți, nu poate veni nimic bun.
