✍️ 𝑒𝑑𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑺𝒆𝒃𝒊 Ș𝒖𝒇𝒂𝒓𝒊𝒖
Ce n-au înțeles liberalii băcăuani din povestea alegerilor interne este un adevăr extrem de simplu: o competiție reală este cheia supravețiuirii și reușitei politice. PNL Bacău nu și-a mai revenit după ”momentul Stavarache” și a avut parte doar de victorii de conjunctură, ”dăruite” în primul rând de antipatia băcăuanilor pentru PSD. A fost o organizație mai mult decât prudentă. Declarații sforăitoare la adresa lui Dragoș Benea, care la rândul lui trasmitea urări de bine liderilor PNL,- o furtună într-un pahar cu apă, un război de florete boante într-o bulă imaginată la modul războinic.
Ce iarăși nu au înțeles: nu trebuie să existe cineva care să dirijeze pe altcineva, să-l pună să candideze, pentru a le face viața amară conservatorilor din PNL Bacău, pentru simplul fapt că este firesc în orice proces evolutiv să apară și alți pretendenți care să pretindă, culmea, nu?, ceea ce ieri pretindeau cei care acum s-au proptit cu spatele în ușa de la intrare. Mai mult, au mai pus și un dulap în dreptul ei, de teama că ar putea intra cineva și le-ar putea tulbura somnul orfeic al puterii. Alarmați la apariția unui concurent real, de forță, au făcut tot posibilul să-i blocheze acestuia ascensiunea. Au procedat, și domnul Dragoș Luchian o știe, exact cum făcuse Mircea Fechet acum câțiva ani când s-a gândit el: ”să închidem partidul că vin ăștia tineri și ne iau locurile”. Cea mai stupidă manieră de a aborda o competiție a avut loc cu ocazia alegerilor interne despre care am mai scris: în loc să-l trateze pe Daniel Miclăuș ca pe un coleg, ca pe un partener, l-au tratat ca pe un adversar personal, ca pe un ilegitim politic, de parcă ei ar fi descendenții direcți ai liniei genealogice a lui Brătianu. Aproape că te pufnește râsul…
În termeni de comparație, PSD Bacău a reușit să introducă câteva nume noi în malaxorul competițional. Când spuneam (scriam) că Valentin Ivancea este greu de învins cu un contracandidat ca Ionel Palăr, tocmai pentru că lui Ivancea, candidat din postura de fost prefect, nu prea ai ce să-i reproșezi decât, eventual, că face jogging cu Benea, eram privit de sus de către ”strategii” PNL Bacău și chiar la modul suspicios pe motiv că aș fi încercat să ”destabilizez” prin favorizarea candidatului PSD! Dar asta e altă poveste. Cert e că pesediștii au câștigat Consiliul Județean când și-au dat seama că Sorinel Brașoveanu e tufă de Veneția și l-ar fi favorizat, indirect, pe Ionel Palăr. Când PSd tinde să ajungă reper pentru o organizație care se pretinde a fi mult mai democratică, chiar inițiatoarea unui ”festival al democrației”, lucrurile devin hilare. Dar nu lipsite de semnificații.
Indiferent ce au spus, joi, pe scenă liberalii de la prezidiu, președintele organizației municipale va fi candidat pentru fotoliul de edil, așa cum cel de la județ va fi obligat să atace Consiliul Județean. Cutuma aceasta tinde să devină regulă și e și normal să fie așa. Un președinte de organizație are o autoritate întărită de funcția sa administrativă, altfel e doar un lider decorativ, controlat de alții sau un mic dictator.
Caragialescă a fost și agitația majorității care a votat la înscăunarea lui Miroșeanu. Au ținut cu tot dinadinsul să se facă utili, să-și arate obediența, deși rezultatul era de mult știut. Așa cum este știut și cel de la ”județ”, unde mister Fechet va fi ales în aplauze unanime, ca un Kim Jong-un de Bistrița. Frustarea atâtor înfrângeri și umilințe politice i-a adus pe unii liberali la bucuria care trece peste calculul pragmatic al vânării unor funcții pendinte de liderul ce urma a fi ales: aveau cu cine lupta, aveau un ”adversar”, după ce o vară întreagă, anul precedent, au avut și n-au avut, în cele din urmă, candidat la Primărie…
Poate tocmai de aceea juisarea bucuriei apărea ca un proces mecanicist. A fost o victorie tehnică, a bazelor de date. Dincolo de ”festivalul democrației” este însă o amăgire cruntă pe care au girat-o persoane pe care le-am văzut crescând politic sub ochii mei, dar de la care mă așteptam să crească și în înțelepciune politică.
