Coada. Un substantiv foarte drag românului. Din vremuri imemoriale expresia ”în coadă de pește” a însoțit drumul progresului în societatea românească în toate domeniile. Consacrarea a venit însă în timpul regimului comunist când cozile au înflorit direct proportional cu raportările în industria agro-alimentară. În toate cantinele muncitorești sloganul ”Nici o masă fără pește” era lozinca pantagruelică oficială, toposul culinar spre care îndemnau autoritățile grijulii foarte cu sănătatea armatei proletare. Ajunsese românul să se așeze la coadă din reflex. Purta la el o sacoșă pentru că ”nu ști niciodată ce poți găsi”. Coada, rândul, coloana, au exercitat o fascinație din ce în ce mai profundă asupra psihicului autohton devenind echivalentul miracolului care se poate produce în proximitate, chiar dacă tu, neofitul, s-ar putea să rămâi bătând din buze.
Translarea de la substanța unei ”cozi” la miezul alteia, nu e decât o problemă de feng-shui. Ce mi-i coada la ouă, ce mi-i îmbulzeala de la vaccinarea drive-through? Atâta doar că la ”adidași” stăteai la rând pe propriile picioare, nu pe caii putere de sub capotă. În esență, mecanismul e același chiar dacă pare, desigur, mai cool să cobori geamul autovehiculului și să comanzi un Pfizer din fața volanului. Aceasta în timp ce spațiile amenajate special pentru vaccinare sunt aproape goale. Cu alte cuvinte, cu cât există o coadă mai mare, cu atât sunt șanse mai mari ca orice mobilizare umană să fie un succes. Dacă se mai dau mocca vreo câteva bilete la vreun spectacol (poate vreo tombolă cu televizoare, ip-phone, excursii…ceva, ar fi și mai catch!), cu atât mai mult se îngroașă coada. Organizatoriilor nu le-ar mai rămâne de făcut decât ca prin niște oameni de-ai lor, strecurați prin mulțime, să inducă vestea că s-au terminat dozele și, implicit, beletele ori smart-urile. Pariez că se va găsi cineva care să strige: ”Să se dea câte una de familie, să ajungă la toată lumea!”.
Dicționar urban: „Adidaşi” de porc: partea inferioară a piciorului de porc (copita), unul dintre puţinele produse din „carne” care se găsea în galantarele alimentarelor.
