Sebi ȘUFARIU
Biată țară, ar zice cronicarul, a ajuns unul ca Ciolacu și Marcel să plângă de mila Bisericii Ortodoxe Române. Ciolacu e șăfu la PSD. Asta pentru cei care mai au afișe cu Zâmbărețul, tovarășul Năstase, Prostănacul sau micul Titulescu. Ciolacu, bre. Dragnea-Dăncilă, (vă amintiți? Benea-bicicletă-Dăncilă!)- Ciolacu, senerissima descendență. Prea liniștită nu, dar așa pare. Deci, nu mai e Iliescu, mamaie, nu mai votezi pentru el. Nici Năstase. Ponta e pe cont propriu, prin străinătate, muncește privat, cinstit. În momentul acestei conjucturi astrale, Ciolacu e cel care exprimă suferințele PSD. Și cele lumești și cele nelumești. Dar tot lumești cumva. A se vedea mai departe. (Este vorba de infinitivul pus pe vremuri pe ușa CFR-urilor: A nu se deschide ușa în timpul mersului, A nu se vota…) Degrabă ajutătoriu, Ciolacu, sare să fie milostiv. Pe banii lui, nu! A se burzului. A nu se chinovia. A nu se condamna. Încă. PSD a votat în 2015 pensii speciale pentru parlamentari. În februarie 2021, pesediștii votează, chiar proclamă că vor abolirea lor! Din convingere? Din mila bugetului făcut harcea-parcea? În afară de penibilul de a-ți da, mai concret, cu tesla în ouțe, ce mai pot invoca? Parcă-s în desenele alea animate de pe vremuri, când niște hoți simpatici ratau seiful și își dădeau cu tesla unde ziceam, apoi ieșeau să urle pe dealuri. Doar să nu-i audă nimeni. Nici măcar ei, cum bubuie! Ciolacu a ajuns, ziceam, să plângă de mila Bisericii! Normal. BOR a fost principalul agent electoral al Puterii, indiferent care a fost ea, dar, cu precădere al FSN-PDSR-PSD. A fost, pentru conformitate, și al PCR. Dovadă stau Arhivele CNSAS, stenogramele, memoriile scrise și dintr-o parte și din cealaltă. Puterea comunistă, evident după model sovietic, a păstrat colaborarea prin diferite nuanțe și tempouri, cu Biserica, pentru propriile scopuri: În ‘40, Stalin o folosea pentru a întări moralul apărătorilor Moscovei și a Rusiei în general, în anii 50’-‘80, Dej și Ceaușescu, pentru a-și justifica timida, năbădăioasa dezidență față de Kremlin. Toți actorii politici au învățat încă de atunci, și au aplicat, succesoral, 30 de ani, un colaboraționism degradant între Stat și Biserică, deși rolurile lor sunt clar stabilite în Constituție. Republica este laică, cultul liber de constrângeri doctrinare, subvenționat de Stat la plata salariilor, după grade, ca în sistemul de învățământ. Minunile mici ale Marilor Preoți sau Călugări, sistemul social reieșit din buna chiverniseală a unor capete luminate care au înțeles că ”Săru-dreapta părinte” nu mai ține loc nici de program social, nici de amenințări cu Cip-uri, ci este o chestie marginală care nu intră în pomenile electorale, nu fac obiectul târgurilor politicianiste. Nedorindu-și să intre în ”circuitul public” al capitalului electoral parohial, adevărații misionari creștini nu-și fac și nici nu-și doresc reclamă. Chiar dacă vor veghea întruna la binele obștesc, despre actele lor esențiale se va scrie ori foarte puțin ori prea deloc. Oricum ei nu vor conta, ci ceilalți, Protoelectoralii religioși.În toată tevatura se mai adaugă o dilemă. Nu știi ce este mai nociv: militantismul anti Biserică și anti religio al neomarxiștilor de la USR PLUS sau naționalismul susținut de linia dură a falangei creștin-ortodoxe de la AUR, care vine ea ca o primeneală, un răspuns la practicile partidelor mari, PSD, PNL, chiar și UDMR-în sens de partid etnic-confesional. După ce au pupat cu toții icoanele și pulpanele, fără să treacă pragul Bisericii în afară de campaniile electorale, în afara dramelor individuale pe care le suprapun religiozității electorale (Doamne ajută zice și hoțul când se duce la furat!) toți șefii partidelor care s-au manifestat constant în ultimele decenii: PNL, PSD, USR-PLUS, UDMR, etc, au rămas uimiți de scorul celor de la AUR. O, și câte calcule politice, câți deputați și senatori ”pe viață” nu s-au trezit cu buza umflată după ”campania tăcută” a celor de la Alianța menționată?
Va mai reuși Ciolacu să pună PSD în postura de prim-partid consort al BOR? Nu cred. Pesediștii sunt acum, din punct de vedere doctrinar, fix lângă AUR. Nu va trece mult timp până fie unii dintre membri AUR vor migra către PSd, fie până când o facțiune din acest partid se va dizolva (pulveriza) în PSD. Linia dură a AUR va avea de ales, cu atât mai mult cu cât, istoric, evocă o anume descendență, să intre în Politică pentru a demonstra că are continuitate ideatică și doar vremurile nu au fost posibile unei Românii drepte, unui românism pur, prosper… sau să boicoteze permanent, indiferent de guvern! Apoi să se autodemită de la Guvernare în numele unui principiu abstact, intim și nedezvăluit celorlalți. Decizie pe care o anticipez după un mare eveniment mediatic, numai bun de părăsit scena. Evident, va confirma ceea ce mi-a apărut ca a fi just: lipsa de congruență a unei astfel de încarnări politice cu Rex Publica (Treburi Publice).
Faptul că Marcel Ciolacu cântă acum în corul Bisericii mi se pare la nivel de țârcovnic. Priviți-l! Omul este mai fals până și ca ateul de Iliescu. Ilescu măcar citese vreo trei cărți. Era și uns cu Moscova-nu crede în lacrimi. Știa până și că unii dintre ”religioși” (patriarhi, mitropoliți) nu pot întinde pelteaua. Ciolacu e și prost și nici nu e baron. Nu toți sunt însă la fel. De exemplu Benea nu e prost și e baron.
Realitatea este fascinantă, iar fotografia de grup arată în felul următor: PSD se bate cu AUR pentru felia naționalistă pe care USR-PLUS nu dă doi bani în timp ce PNL se străduiește să înțeleagă de care parte a ușii se află: înăuntru sau în afară?
