Desigur că am să enervez multe dintre persoanele din mediul bugetar care deja înjură pe la colțuri vizavi de intenția Guvernului de a tăia din sporuri. Din haita de sporuri care, din câte văd, îi uimește până și pe ministeriabili, semn că nimeni nu știe cu exactitate ce anume colcăie sub substantivul ăsta care în sens propriu înseamnă, conform DEX, ”organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile” .
Este scrisul la calculator o condiție nefavorabilă? Cred că oricine se plânge de așa ceva ar trebui să primească rapid un preaviz însoțit eventual de un picior în fund. În logica asta și cititul mesajelor de serviciu pe telefon poate fi o condiție vătămătoare, poate chiar cititul unui afiș în sine. Potrivit articolului 160 din Codul Muncii, salariul este alcătuit din salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri. Sporurile reprezintă acele beneficii în bani care se acordă de către angajatori în conformitate cu prevederile legii și ale contractului colectiv de muncă și doar dacă se întrunesc anumite condiții. Atenție!, doar dacă se îndeplinesc anumite condiții! Adică este normal să primească, de exemplu, un miner spor de adâncime, e clar pentru oricine că e o condiție specială de muncă. Minerul nu primește însă spor pentru târnacop, nici pentru că poartă lampaș. Deci problema nu este sporul în sine, legal și necesar în unele activități- cel mai cunoscut fiind sporul de vechime-, ci modul și criteriile după care se acordă.
Iată câteva dintre sporuri: Sporul pentru condiţii vătămătoare/de periculozitate, Indemnizaţia de hrană Voucherele de vacanţă, Sporul COVID de 30%, din prefecturi , Sporul de 35% pentru cei care lucrează cu PNDL, Sporul de urbanism de 35%, Beneficii pentru personalul feroviar, Sporul pentru munca la calculator, sporul de toxicitate, spor pentru „uzura prematură a organismului”, spor pentru praf sunt câteva dintre beneficiile salariale pe care le primesc bugetarii, beneficii care le aduc mii de lei în plus, lunar. Un exemplu de spor de-a dreptul interesant: Spor de cumul de funcții la CNADNR, adică dacă ai mai multe funcții, primești bani în plus! Un alt exemplu care răspunde de fapt la întrebarea de ce își doresc unii cu ardoare un titlul de ”doctor” pe baza metodei copy -paste : sporuri pentru salariații care au titlul științific de doctor, 15 la sută lunar în plus! Cică-s peste 50 de sporuri și sporulețe, de toate felurile pentru toată lumea. O sumedenie de cheltuieli inutile la care, evident, se adaugă plata pensiilor speciale!
Dacă nu ar fi fost criza actuală și nevoia de a menține bugetul într-o cotă de deficit de aproximativ 7 la sută, probabil că am mai fi scris, la calculator, da!?, încă cât pentru vreo două harduri de câte 1 tera fără să remarcăm vreo intenție serioasă de a clasifica și acorda sporurile după niște criterii reale, nu după fantezii electorale. A, și după competență, nu doar după prezența la ședințe, așa cum se întâmplă la Compania Națională de Drumuri! Eu le-aș da strict după criteriul performanței. Nu m-ar interesa prezența fizică a bugetarului, ci strict ce face. De exemplu dacă titlul de doctor aduce un plus activității pe care o desfășoară, i-aș da și 25 la sută, poate ”doctorul” a desfășurat o cercetare care aduce comunității un plus într-un domeniu sau altul.
Armata bugetarilor care, indiferent de ceea ce fac, primește sporuri este imensă: peste 1,2 milioane de angajați care primesc astfel de gratificații, adică aproape toți, indiferent de agenția sau de instituția la care lucrează. Este clar că strategia a fost și este total greșită. De parcă Statul abia așteaptă să prindă un amploiat și să-l gratuleze cu sporuri, așa cu ochii închiși, la prima oră, pe…nemâncate. Să nu i se aplece, totuși, dar mai ales să nu i se aplece bugetului pe care-l caută acum guvernanții de ouă, în timp ce opoziția pesedistă se face că nu știe când le-a pus în cuib pe alea de cuc.
