Strategia liberalilor băcăuani de a numi un prefect userist se pare că a funcționat prefect. Viziunea lui Ionel Palăr, Tudorița Lungu și Dragoș Luchian și-a arătat încă o dată valoarea de netăgăduit. După ce au reușit-cu Luchian vibrantă curea de transmisie- să capaciteze USR-Plus până la câștigarea Primăriei, oferta pentru Prefectură devenise deja o mutare în plic.
Respectul celor trei, a altor oameni de angajament din jurul lor, pentru USR-Plus a fost total. Datorită, repet, datorită, nu din cauza profundei afecțiuni pe care au purtat-o și o poartă salvatoriștilor, a fost posibil ca un spirit de mari dimensiuni, nemeritat necunoscut până atunci, Cristinel Ichim, să ajungă pe plus în Parlamentul României.
De neînțeles deci, și condamnabilă, opinia unora dintre liberali care cred că PNL Bacău ar fi trebuit să nu aibă nicio vorbă cu salvatoriștii. Unii mai râd și acum când își aduc aminte că în timp ce se lansa, prin vara trecută, în fața, sic! a Prefecturii, alianța PNL-USR-Plus, roll-up-ul chezășiei căzuse de vreo trei ori. Era pe vremea unor dulci bezele între tabere, cu înaltul sol al liberalilor făcând oficii diplomaticești între Bulevardul Unirii- ce nume predestinat!, și George Bacovia, un simbolism perfect de mahala valorificat politic.
Mai mult, Palăr-Lungu și Luchian, având oamenii lor la butoane, au șansa să sprijine puternic noua construcție. Prefectul Bulai va avea timp suficient să se ocupe de controlul legalității la toate primăriile liberale, pesediste și ce mai e prin județ, pentru că oricum salvatoriștii, în afară de municipiul reședință, nu-l încurcă cu altceva.
Dintre toate strategiile, aceasta în care șefii unui partid politic garantează ascensiunea unui alt partid aflat sub nivelul lor electoral, este, de departe, un falanster care probabil l-ar face profund invidios pe Fourier.
