Sebi Șufariu
România în glindă. Un test de frățietate, domol
Într-o oglindă mai mică. I se spune, oficial, Republica Moldova. Este, pentru cine nu o știe, parte din Moldova noastră, pur românească.
Partea noastră furată de Moldovă. Parte de umilință pe care am văzut-o, am înghițit-o. Și cât neamul.
Un sondaj recent, teamă mi-i să nu fie prea optimist, arată că aproape 50 la sută ar vota pentru Unire. Interesant este că nu doar Diaspora ar vota majoritar, ci și cetățenii din Transnistria și Găgăuzia.
Evident, a menține apartenența Republicii Moldova în CSI este ca și cum l-ai ține pe Lenin în formol. Vii, dai cu măturoiul, înmoi matrapârțul în bisecția mumificatei fudulii, amesteci bine, și-l ai deja în vitrina cu bufințe chioare. Apoi, îl îngropi ca pe Stalin, sub zidurile Kremlinului.
Dacă ar fi știut batiușca că în ”orașul cu umeri albi” va cânta cândva imnul scris de Mateevici cred că s-ar fi împușcat în organele saprofite Celeținca scump odor. (vezi nota).
Spre sfârșitul anilor ’80 românii, cel puțin cei din partea de est României, se întreceau la a cumpăra ”sutiene”. Era vorba de niște antene cu forme concavice, ce-i drept foarte ferme, orientate spre…Chișinău.
În a doua capitală a României s-a cântat pentru prima dată, după zeci de ani, un Imn în limba română.
Atunci, înainte să-i îngropăm noi, definitiv, i-au îngropat, ei, primii. Nici măcar Comuna franceză nu-și imagina că undeva, cândva, într-un colț de Europă, un poet va fi mai puternic decât un Imperiu.
De fapt, aici e slăbiciunea. Nu-și pot imagina.
România
Explozie în toate. În decădere, în bunăstare, în libertatea exprimării, în exagerare, în minimizare, între hiperbolă și caricatură. Chiar clamată oximoronic, cu un vajnic îndemn spre înapoi, pentru că ”Înainte era mai bine”, România s-a dezvoltat. În chipul ei de acum se întrevăd trăsăturile vechiului, timidului ei chip european. Pe care și-l deslușise cu greu. Cu lacrimi, cu sânge, cu inteligență. Cu multă lașitate, trădare și prostie.
Nici un sistem nu e perfect. Doar moartea în afara Patriei care mai mult decât te-a iubit nu te va trăda niciodată.
Un scriitor mult mai talentat scria că doar ”dulce ca mierea e glonțul patriei”.
Nefiind un scriitor talentat, nici măcar un jurnalist cu pretenții, o să spun doar că în oglindă nu este bine să nu te uiți de două ori. Cică te deoache.
Notă: Celeținca era o ironie în epocă legată de versurile unuia dintre imnurile Republicii Populare Române, ulterior Socialistă, care, pe undeva, suna astfel: ”…Ce le țin ca sfânt odor”. Celeținca.
