Bolojan este ceea ce ar fi trebuit să aibă PNL în urmă cu 10-11 ani.
Dar de ce nu l-au vrut, deși era cerut cu insistență de ani buni? N-a fost doar Iohannis, a fost vorba de un întreg sistem. Dedulcirea la cașcaval și iluzia unei puteri perpetue, garantată de un aliat aparent mai puternic, PSD, a blocat o reformă liberală autentică. În ultimii 10 ani nu am avut, sau am avut din ce în ce mai puțin, dreapta de dreapta și stânga-stângă. A fost un terci în care de multe ori liberalii au sustinut măsuri sociale și invers.
Pervertirea angajamentelor publice a creat culoar pentru extremiști.
În aroganța lor cei care și-au dat mâna din ambele tabere și-au săpat propriul mormânt electoral. S-au sabotat de dragul șampaniei căreia nu i-au mai putut pune dopul înapoi.
Ar fi nevoie, evident, și de un partid de stânga autentic, total diferit de făcătura de acum care nu are nicio treabă cu social-democrația.
Ar fi necesar ca alianțele să se facă pentru un proiect serios, nu de teama altora.
În fine, ar fi nevoie ca să-și dea mulți demisia și să înțeleagă că solidaritate nu înseamnă să plătim noi cârdășiile politice ale acelorași mutre detestate și detestabile.
Alegerea lui Ilie Bolojan ca președinte al PNL este ceea ce chiar unii dintre liberali au amânat sine die, sperând că nu va fi nevoie. Între timp social-democrații se căznesc să caute un Bolojan al lor, dar înoată încă în siajul Ciolacu-Ponta și nu văd geamandura. Și nici nu au cum cu atâția baroneți pe metru pătrat.
Discursul lui Ilie Bolojan a fost al unui om care nu este furat de retorică găunoasă, marca Crin Antonescu, nici de inflexibilitatea lui Iohannis. Un discurs rezervat,dar ferm. Adversarii lui Bolojan rămân nu cei din PSD sau din alte partide, ci proprii baroneți care au împânzit instituțiile și care și-au jurat cumetrie pe viață cu alți neterminați.
Deocamdată, noul lider al PNL a strâns gunoiul lăsat de alții.
