Sebi Șufariu
Mă întrebam chiar înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale, dacă nu cumva George Simion vrea să piardă meciul în mod deliberat. Altfel ar fi fost greu de înțeles de ce a comis o serie de greșeli absolut prostești. Ideea în sine pare, și chiar este, absurdă. Cum naiba să-ti dorești să pierzi după ce ai pus în scenă una dintre cele mai alambicate mașinării de propagandă, după ce milioane de români, mulți poate chiar de bună credință, au ieșit în stradă, și-au smuls părul din cap, au sponsorizat și votat cu două mâini și o duzină de neamuri, candidatul care promitea o altfel de Românie?
În lumea fotbalului, o astfel de atitudine se numește blat. Nea Gigi o știe foarte bine. Probabil nu întâmplător s-a tot frăsuit el prin preajma lui GS. Întrebarea este: blat cu cine sau în favoarea cui?
Pe de altă parte, analizând comportamentul public al fostului candidat de pe vremea când purta fular de galerie, este limpede că George Simion se simte în apele lui doar în anumite circumstanțe. În natură speciile nu pot exista, nu pot evolua decât într-un anumit mediu specific. Adaptarea este extrem de dureroasă și presupune pierderea a ceva, a substanței genetice, fie a unei trăsături psihice, fizice. Aplicat, sunt persoane care trăiesc și se hrănesc doar cu ură sau scandal. Dacă i-ai scos din mediul lor nu fac două parale. Validarea lor socio-politică și-a atins și își va atinge doar astfel climaxul.
L-ați observat pe domnul Simion când a încercat să devină o persoană civilizată? Asta în rarele dezbateri în care nu ”fugem” de confruntare. Probabil vreun consilier i-o fi sugerat să dea mesaje și pentru tabăra cealaltă în care nu puțini erau care nu exultau de bucuria de a-l vota pe Nicușor Dan. Ce mai rămăsese din GS? Un puiuț golaș care zburătăcea cuvinte politicoase, dar lipsite de forță. Pentru că nu credea în ele, nu le rupea din el, și nici nu avea cultura, inteligența politică de a se analiza deasupra fenomenului. Îl confundai cu un funcționar oarecare. Își permitea GS să fie, după atâta travaliu patriotard, un oarecare?
Și, totuși, lucrează el după un pattern? Elemente ar fi și au fost just speculate: mesajele de tip neolegionar, aparitiile (ca și ale lui CG) în ie (de la aceste alegeri compromisă după părerea mea ca veșmânt electoral), nunta a la Zelea Codreanu, etc.
La imitația “Căpitanul”, ar trebui amintită și partea reală din istorie în care Zelea Codreanu refuză să ia puterea motivând că Legiunea nu este încă pregătită, coaptă sufletește, deși partidul său “Totul pentru Țară” devenise a treia forță politică în România interbelică.
Nu s-a simțit copt sufletește, el și adepții săi, domnul Simion? Altfel spus, nu s-a copt suficient starea de spirit care să-i permita să ia puterea într-un mod categoric, absolut, și nu ca președintele unei minorități parlamentare debile, slab pregătită, situație care l-ar fi transformat din liderul providențial (protejat al altui lider providențial CG) într-un șef de stat pentru care nu avea nici măcar imaginea lui Klaus Johannis de la începutul primului său mandat?
Sunt mari, mari șanse, ca George Simion să fi știut cum stă în sondaje, să știe, în general, că nu are cum câștiga. A, că prin atitudinea de a se decredibiliza pe ultima sută de metri și mai mult, a micționat (a urinat pentru cei care au alte fuse orare) puternic pe alegătorii lui care și-au smuls cămașa de pe ei, apoi și-au tăiat pașapoartele, e altă poveste. E deal-ul lor. Deocamdată, în dezvoltarea businessului comun, le mai aruncă din când în când niște ciolane pe care scrie tot felul de îndemnuri de luptă pentru a-i ține fierbinței.
Evident, Simion a pierdut în primul rând pentru că românii au ieșit în număr mare la vot și pentru că nu a fost votat chiar de cei care l-au votat în primul tur pe el sau pe CG. Vox populi e însă una, atitudinea lui e cu totul altceva.
Chiar dacă Simion s-a temut de el însuși, de ceea ce ar putea deveni ca președinte legitim, constituțional, ramâne întrebarea: Qui prodest?
Pentru că, așa cum ziceam, ceea ce în lumea fotbalului se numește blat, profită cuiva. Cui?
