𝑆𝑒𝑏𝑖 Ș𝑈𝐹𝐴𝑅𝐼𝑈
Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!...
Cred că e inutil de precizat că pasajul de mai sus, deja viral cum i-am spune acum, aparține lui Caragiale. Maestrul și-a testat din nou, cu succes, discipolii, joi, într-o sală de la Centrul de Afaceri. Și Expoziții, zic asta pentru că au fost destule și din astea. Constantin Scripăț, fost prefect, fost viceprimar, fost liberal, foot pedelist, fost pemepist, fost aldist, actual vicepreședinte al CJ Bacău și pesedist cu juma’ de normă: -Nu am demisionat! Sunt aici (adică în sală). Cum să demisionez? Maricica Coșa-președinte ALDE Bacău: – Domnul Scripăț și-a dat demisia! Iată dovada! Este clar că vorbim de o trădare! Un ziarist (adică eu) ia foaia din mână și o îndreaptă către cameră. Pare a fi semnătura lui Scripăț. Dragoș Benea- fost viceprimar, fost președinte al CJ Bacău, actual europarlamentar care s-a autosugestionat puternic că Bacăul e Bruxelles. Și s-a autosugestionat atât de tare încât nu-l poți convinge că nu e așa. Cine știe, poate că are dreptate, iar noi, toți (bine, în afară de pesediștii băcăuani, și nici aceia integral, de exemplu, Lucian Șova, Sorin Brașoveanu și madam Dinu de la Spital și-au dat seama că nu e chiar așa) ne înșelăm:- Profit de ocazie și anunț din nou presa că după ședință vom ține o conferință chiar aici, pe hol!
Prezidentul, onorabilul Valentin Ivancea, pesedist din alergare, dar tehnocrat pe cartea de vizită și băiat numa’ bun de pus candidat, nu-i zice nimic. Îmi vine să iau și eu microfonul și să recit Doina lui Eminescu. Sau să invit lumea la un șpriț. Păi dacă Benea, cel cu confuzia (puțină cacofonie, ce naiba!) orașelor europane, că europene-s, mă, amândouă în cele din urmă!, poate anunța ce vrea el la microfon, eu, sau colegul de alături, Popăscu, cu care îmi omor suspanusul (pe naiba suspans, așteptăm din moment în moment ca Scripăț să joace cartea cu demisia ubicuă), dar ne prefacem că nu știm asta, n-ar da bine la teve sau la ziar, dacă Benea se joacă cu microfonul cum vrea el în timp ce Ivancea îl lasă să zburde, deși pe opozanți, onorabilul, i-a pus, rapid, la punct, eu de ce nu aș face un karaoke? Uite, caut pe telefon Jerusalema, poate s-or găsi câțiva care nu s-au plictisit încă de melodia asta. Îmi imaginez cum Benea, cu moș Pitu, Marci, țarul Olteanu, Cezarul liberal, Scripăț și madam Zară, care probabil că așa cum zice colegul l-o fi îngițit pe Brașoveanu, dat dispărut, se pun pe jerusalemat.Ce imagine…
Scena 2 sau una dintre ele. Benea, cu Gelu Panfil (liberal acu’ 4 ani) la breloc, vorbește. Și vorbește. Cad ultimele frunze din copaci, se schimbă prețul la benzinăria de vizavi de cinci ori, dar Benea încă vorbește. Ne spune ceea ce știm deja și repetă. Să ne intre bine în cap. Că noi suntem cam uituci. Am uitat că Bacăul e Bruxelles și viceversa. În spate, la câțiva metri, răsfirați pe scaunele de pe hol, opozanții: Coșa, Necula, Pitu, taxi-driver Nichita, etc, ”oastea de strânsură” cum zice șeful PSD, ”coaliția/alianța antipesede” cum a scris presa. Ăsta ( tocmai se schimba prețul la benzinărie a șasea oară) îi beștelește de zor, iar ăia stau și îndură. Marci, o văd undeva peste capul lui Benea, pare că se abține să nu pufnească în râs. În plâns? În râsu’-plânsu’?
Scena next. Decor identic. ”Oastea de strânsură” ia locul lui Benea și Gelului său. Marci vorbește. Ăia de la benzinăria de lângă CAEX nu mai țin demult evidența shimbărilor de preț. Frunze nema prin copaci. Doar Benea, precum Cătălin, viclean copil de casă, (mă rog de ditmai violoiul) se aține pe lângă ușă și bombăne. Marci îi zice de dulce, el tace și surâde. La mișto. Ceva mai înainte, în sală, și-o bătea de membrii opoziției: ”Bă, Melinte, bă, ce faci bă?”. ”Pitule, o s-o luați în freză”, ”Canci vice la CJ” (asta era miza, să aibă majoritate, iar Scripăț a dat din scripete și jucăria s-a rostogolit!) din astea, ca între băieți. Că veni vorba de Pitu, iată că după vreo 15 ani a zis și el ceva notabil: ”Costică ești o cârpă!” Unii spun că ar fi spus ”ești o curvă”, nu mai are importanță, tot cu ”c” este. Aceasta în timp ce opoziția părăsea sala, iar Costică făcea lampa mică, de unul singur, în aripa dreaptă a sălii, imensă și goală, vorba poetului.
Marci vorbește. Mai are jumătate de oră și-l întrece pe Benea. La benzinărie e chef. Da, Scripă a demisionat, deci votul lui este nul, iată semnătura (am luat foaia din mâna ei, nu știu dacă v-am mai spus, suntem cam uituci, ziceam) și, da, așa pare, semnătura lui nea Costică, cârpa sau cum i-o fi zis moș Pitu cu care de la remi și pokeraș, bașca o carantină de covid expectorată împreună mai ceva ca un whiskey de douj’ dă ani, au ajuns în tandrețuri de mangafale, vorba lui nea Iancu, de-l pomeneam mai sus.
“(…) iubirea şi dorinţa sau pofta nu sunt câtuşi de puţin asemănătoare, chiar dacă una e suscitată de cealaltă: ceea ce doreşti poţi ajunge uneori să iubeşti; ceea ce iubim, pentru că iubim, dorim.” Citatul e din José Ortega y Gasset, mai exact din volumul ”Studii despre iubire”.Este cartea pe care o citea Benea în sala de ședințe. E adevărat că e singurul politician pe care l-am văzut în ultimul an cu o carte la purtător. În ultiimii cinci ani. Ba nu, ce să-i faci, memoria, na!, în ultimii 20. Acu’ nu știu de a citit din ea sau o are asupră-i (un fel de a spune, i-o păzește ca pe sfintele moaște consilierul din propria dotare, Bogdănel) pentru a-i da una peste cap cu ea lui Gelu, să mai zică și el ceva, să nu mai tacă atât de asurzitor. Dar citatul e din cartea aia. Pe care, ai avut dreptate, baroane, n-o găsesc s-o comand, să ne batem în citate la vreo emsiune. Asta dacă te-oi invita. Te invit, vii? Peste tot stoc epuizat. Ce-ai făcut baronetule, le-ai cumpărat pe toate? Fir-ar! S-o treci și pe asta, să le treci și pe astea, în declarația de avere. Alături de alea două ceasuri și un stilou. Că ești sărac, dar asta nu e o rușine. Las că-ți dă nea Costică din paraîndărătul lui și te scoți.
Scena de final. A naibi cortină, nu cade! Spectacolul continua, oameni buni. Popcorn mai aveți?
