Agricultura românească seamănă astăzi cu o mașină puternică alimentată cu un combustibil care se scurge prin fisuri. Primim miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Totuși, rafturile magazinelor rămân pline de produse importate. Trimitem cereale peste graniță în camioane și primim înapoi aluat congelat. Aceasta este realitatea unui sistem care recompensează simpla posesie a pământului, nu munca depusă pe el.
Problema centrală este modul în care distribuim banii. În prezent, subvenția pe suprafață permite multor persoane să încaseze fonduri fără să producă nimic. Un hectar de buruieni primește aceiași bani ca un hectar de legume. Această logică subminează fermierii reali.
Banii europeni se duc către proprietari care nu generează valoare adăugată. Pentru a opri această risipă, pragul de eligibilitate trebuie să crească de la 1 hectar la cel puțin 3 sau 5 hectare. Trebuie să finanțăm producția, nu doar dreptul de proprietate. Statul trebuie să sprijine oamenii care transformă pământul în hrană, nu pe cei care îl țin doar pentru bifarea unor acte.
România a rămas blocată în rolul de furnizor de materie primă. Vindem grâu și porumb ieftin, apoi importăm produse procesate scumpe. Este o strategie falimentară pentru economie. Valoarea adevărată apare atunci când procesăm recolta aici, în țară.
Soluția constă în investiții masive în unități de procesare și programe precum Investalim. Trebuie să prioritizăm fabricile care transformă cerealele în produse finite. Doar așa reducem deficitul comercial și creăm locuri de muncă stabile în mediul rural. Producătorul român trebuie să devină un furnizor de hrană procesată, nu doar un cărăuș de semințe pentru restul Europei.
Despăgubirile rămân o soluție care menține captivitatea!
Schimbările climatice nu mai sunt o excepție, ci o certitudine. Până acum, statul a oferit despăgubiri pentru secetă după ce dezastrul s-a produs. Acest mecanism a eșuat. El îi ține pe fermieri captivi într-un ciclu al incertitudinii și al dependenței de mila guvernului.
Avem nevoie de un fond agroclimatic solid și de un sistem extins de asigurări și irigații. Fermierul nu trebuie să rămână singur în fața secetei. Asigurarea suprafețelor agricole oferă predictibilitate. Este timpul să trecem de la ajutoare de avarie la instrumente financiare de protecție. Un fermier asigurat este un fermier care poate investi în tehnologie, indiferent de prognoza meteo.
Anul trecut, România a primit aproximativ 5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană. O parte din acești bani ajunge la persoane private care nu pot justifica utilizarea sumelor în scop productiv. Pentru a fi competitivi, avem nevoie de reguli clare.
Aș face o propunere ca orice sumă primită ca fond european care depășește 5.000 de euro să fie fiscalizată. Nu putem permite distribuirea a sute de milioane de euro fără o evidență a performanței. Această măsură va reduce deficitul și va pune presiune pe eficiență. Fără o disciplină fiscală, ne vom teme mereu de acorduri comerciale precum MERCOSUR. Competiția externă se învinge prin organizare internă și transparență, nu prin fugă.
Agricultura are nevoie de curaj. Trebuie să mutăm accentul de pe posesie pe producție, de pe export pe procesare și de pe despăgubiri pe asigurări. Doar atunci banii europeni vor hrăni cu adevărat România.
sursa: comunicat de presă Cabinet Parlamentar Sebastian Cernic
