Sebi Șufariu
Un fel de paradox, dar, într-adevăr, abia acum s-a încheiat, cu adevărat, epoca Iohannis! Demisia, o mișcare bună, politic vorbind, nu știu dacă neapărat pentru a evita o criză pe care se pare că nu o ratăm, ci cred că și pentru a nu furniza dușmanilor material de campanie. Deci, sub aspect strategic, o mișcare bună, singura logică în context. A fost Klaus Iohannis un președinte atât de slab cum îl descriu rivalii politici? Slab, comod, pe final de al doilea mandat, neamțu’ nu a fost un președinte mai slab decât ceilalți. Întotdeauna în astfel de cazuri se impune analiza separată pe fiecare mandat, în contextul epocii sale, și, la fel de distinct, pe cele două planuri intern, dar mai ales extern, unde un președinte are cele mai importante atribuțiuni.
Acum, desigur, așteptările au fost mari. Frustarea din societate este și ea la cote uriașe. Inclusiv în partidul din care s-a extras pentru a ocupa cea mai importantă funcție în stat. Eșecul lui Ciucă, eșecul generalizat al partidelor mainstream, anularea alegerilor sub șocul unui prim tur câștigat de un personaj cel puțin exotic, arată că nu a funcționat niciun plan, nici A, nici B, dacă or fi existat variante și variabile.
Aud acum că mai toți care îi vor locul lui Iohannis spun că nu vor să fie cum a fost acesta. Așa cum Iohannis nu voia să fie cum a fost Băsescu. Așa cum Băsescu nu voia să fie precum Iliescu. După cum arată oferta națională, fiecare dintre cei care și-au anunțat intenția de a candida seamănă câte puțin cu fiecare dintre cei care au condus România din 90 încoace.
Epoca lui Iohannis a însemnat categoric o stablizare a relației României cu partenerii euro-atlantici. Adevărul e că ne plăcea că dădea bine alături de alți șefi de state, dar mai mult a fost ferm în chestiuni sensibile privind războiul din Ucraina și cele conexe. Pe plan intern, a făcut, cum ziceam, gafe care l-au făcut greu de digerat sau au dus la alimentarea curentului suveranist nu neapărat cu persoane extremiste, ci dezamăgite. Poate că unele l-ar fi urmat și pe Ghinghis Han dacă ar fi apărut în momentele astea. Revenind la deja fostul șef de stat, pe plan intern aș reține și faptul că oricât l-au blamat cei de la PSD, din dorința de a fi acolo unde se împart banii, l-au acceptat de șef formal. Dacă aceasta a fost în folosul PNL oprind din pierderea în sondaje, a avantajat PSD, pe toți, inclusiv partidele suveraniste cărora le-a furnizat muniție pentru a ataca coaliția social-democrat-liberală, este greu de spus. În economie există acel paradox al contractului: chiar dacă un act economic este încheiat în condițiii egale, unul dintre parteneri va fi întotdeauna mai avantajat! Cred că vom afla curând cine este acela.
