Sebi Șufariu
Trec peste faptul că ministrul Tineretului și Sportului, Eduard Novack nu stăpânește bine limba română. Dacă ar fi vreun fotbalist oarecare, treacă-meargă, dar este totuși un titular în Guvernul României. Vizita de lucru, parte dintr-un turneu de promovare/dezbatere a strategiei naționale pentru sport, a debutat cu un lung discurs în care oficialul a căutat să explice cam ce se dorește cu această strategie. Adică am aflat cam tot ce știm cu toții: ”sportul este obosit” a spus ministrul, am ajuns să ne ”bucurăm” la doar patru medalii olimpice, nu avem infrastructură, etc…
Bref, strategia ministerială are în vedere 70 de obiective dintre care jumătate, declară Novak, se pot implementa în cinci ani, adică în jumătate din timpul afectat acestui proiect. Cele mai importante sunt:
- pactul național pentru sport, adică un consens politic care, indiferent de culoarea guvernării să prioritizeze strategia de dezvoltare
- descentralizarea structurilor și bazelor sportive din structurile de stat
- crearea unui sistem sportiv piramidal transparent, predictibil, axat în special pe aceste sporturi prioritare
- crearea unor centre regionale de excelență pentru antrenarea sportivilor
- crearea de săli de sport pentru disciplinele prioritare în fiecare județ
- elaborarea sistemul de specializare a antrenorilor
Dacă este să le luăm pe rând nici nu aș insista prea mult asupra ”pactului politic”. Aceasta mi se pare o formula vagă, care nu obligă la nimic și oricum deciziile se iau în funcție de forța/forțele predominante dintr-o coaliție aflată la guvernare. Descentralizarea structurilor în acest moment ar înseamna nu o mână de ajutor întinsă sportului de performanță, ci o lovitură. Ne putem imagina cum ar arăta, de exemplu, sportul de performanță băcăuan dacă Primăria ar trebui să susțină de una singură tot efortul? Ce ar trebui să desființezi și ce ar trebui să păstrezi dintre sporturile considerate prioritare, pentru că este clar că bugetul local nu ar putea susține un astfel de efort. Interesant de menționat este și faptul că SCM Bacău nu se va afla printre cluburile ministeriale în noua schemă, deși ministrul Novak a declarat că deocamdată nu e nimic bătut în cuie. O curiozitate rămâne și cum vor fi construite sute de săli de sport în fiecare județ. L-am întrebat pe Eduard Novak de unde ar veni banii ținând cont că dacă s-ar lua în considerare câte 10 discipline prioritare per 42 de județe, cu tot cu o eventuală comasare unde situația permite, tot ar însemna peste 400 de săli. Evident, în buna tradiție românească, bugetul nu este nici măcar estimat. Vom face, dar nu știm cu ce bani și de unde. Răspunsul nu pare a fi încurajator mai ales că schema după care sportul ar urma să fie finanțat este complicat ca un joc de Escape room. Vreo opt instituții ar trebui să contribuie la acastă strategie și la bugetul general, consolidat: Ministerul Sportului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, precum şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român!
Eduard Novak vede în fiecare reședință de județ în următorii ani o dezvoltare impetuoasă. Chiar și în Bacău ar vedea un pationoar —probabil fiind fost patinator — și dezvoltarea performanței în acest domeniu. Frumos, dar Bacăul nu are nici tradiție, nici bani pentru cee ace l-a consacrat deja. Subprefectul Gabriel Lupu, el însuși sportiv amator de forță, recunoscut, l-a adus cu picioarele pe pământ replicându-i că nu este chiar așa de ușor de găsit doi-trei antrenori, în afara logisticii necesare, într-un sport destul de costisitor. Cu alte cuvinte este frumos să visăm, dar tot la faptul că nu este uneori căldură în Sala Sporturilor și mai și plouă pe ici pe colo, trebuie să ne gândim.
S-a discutat și despre salarizarea antrenorilor a căror grilă, recunoaște și ministrul, este foarte subțire și face parte din această strategie, dar desigur, de unde și când vor veni banii nici un cuvințel. Eduard Novak măcar a spus și ceva clar: în decembrie vor fi finalizate normele metodologice pentru acordarea tichetelor de sportiv. De stimulentul financiar ar urma să beneficieze toți copiii și juniorii legitimaţi la structurile sportive înfiinţate conform prezentei legi şi care practică sportul în mod organizat, cu scopul de a participa la competiţii sportive naţionale şi internaţionale. Legea a fost promulgate ieri, 22 noiembrie 2022, de președintele Iohannis, iar valoarea unui tichet va fi de 150 de lei nominal.
Ideea unei strategii, dezbaterea, fie ea și mimată așa cum se poartă la noi, nu este deloc rea. Problema rămâne legată de două aspecte esențiale: banii și specialiștii. În Bacău nu doar că nu s-a mai construit de zeci de ani o sală multifuncțională, un bazin din fonduri publice, ba mai mult am rămas și fără stadion, fără alte părți din infrastructura sportivă de altădată. Ce facem cu sportul de masă, cu cel școlar? Cu ce, cu ce bani, de unde vin? În cinci ani jumătate dintre cele 70 de obiective? Domnule ministru mai că aș paria că în cinci ani nici nu e gata draftul de care am vorbit astăzi. Dar cine știe, oi fi eu mai pesimist și strategia viguroasă, energică din noiembrie 2022 va fi un scucces în iarna lui 2027. Să fim sănătoși până atunci și să avem răbdare. Că în fond răbdarea este o formă uşoară de disperare, deghizată în virtute.
