Recunoștința în societatea actuală-persoana umană restaurată!

Mulți ne întrebăm de ce atunci când facem o faptă bună, un gest frumos sau avem o atitudine de milă și ajutor concret pentru semenii noștri, nu primim nici un simplu: Mulțumesc!

Și cred cu ardoare că răspunsul la această dilemă ar trebui căutat în în modul de educație
fiindcă în primii ani ai vieţii, în familie, se pun bazele caracterului şi ale personalităţii unui om. În perioada copilăriei găsim cauzele primare ale comportamentului din perioada matură; firul vieţii psihice concrete, desfăşurat de-a lungul anilor, ne dezvăluie motivele, interesele şi aspiraţiile reale. Familia este deci este prima școală unde se formează viitorul membru al unei societăți! Urmează instituția publică Școala care modelează copii și tinerii pentru a fi bine educați.
Dacă din nefericire familia nu este un etalon pozitiv, atunci copilul caută exemple în anturaje unde găsește un nou model de viață demn de urmat.

Tânărul, uneori needucat și fără Dumnezeu, devenit peste ani matur ajunge să spune mulțumesc celor care îi promit produse pentru trup și suflet. Uneori însă Dumnezeu alege sfinți din oamenii fără prea multă educație lumească, însă care comunică prin sufletul lor curat și despătimit. Un exemplu este chiar Sfântul Siluan Athonitul. Dar aceste cazuri sunt foarte rare.
Uneori fiii cei risipitori se întorc la Hristos și la biserica Sa, după ce au experimentat toate stările de păcat pe ființa lor marcată de haosul neorânduielii. Aici ei găsesc un duhovnic de care făgăduiesc că vor asculta și încet dar sigur vor fi restaurați de Harul Duhului Sfânt.
Prin ritualul spovedaniei (sau al „confesiunii”, cum se mai numeşte) fii neorânduielii, își mărturisesc deliberat propriului trecut în faţa preotului, ca „reprezentant” al lui Dumnezeu, punând cu siguranță accent pe evenimentele care le „apasă sufletul”. Doar duhovnicul poate „fotografia” cu mai multă competenţă, fidelitate şi sensibilitate , reuşind apoi să intuiască mai bine soluţiile terapeutice ideale pentru detensionarea emotivă a persoanelor aflate în căutarea mântuirii.

Psihologia definește persoana umană ca fiind un concept plurivalent care desemnează natura umană într-o concretizare specială.
În teologie conceptul este opus celui de „individ”, caracterizându-se în special prin prezenţa vocaţiei spre comuniune și spre inter relaţionare pozitivă.
În societatea de astăzi cuvântul cel mai des care este folosit este Criza.
Când echitatea socială dispare, când funcțiile publice și nu numai se ocupă prin moștenire sau intervenții să nu ne mirăm de ce este criză. În Biblie găsim îndrumări despre cum trebuie să fim. În trecut, când poporul greșea călcând poruncile sfinte atunci era trimis câte un prooroc care să trezească conștiința adormită a oamenilor din cetăți. Uitau datoria lor de a fi recunoscători Bunului Dumnezeu pentru că existau și pentru tot ce aveau.

Revenind la zilele noastre îi găsim pe stră-stră-stră –stră –n – nepoții lor.
Ne îmbrăcăm frumos cu haine foarte scumpe promovând astfel egoismul; am schimbat firea noastră promovând destrăbălismul și patimi de rușine la orice pas; avem case mari în care ne punem termopane pentru a nu mai auzi glasul celui ce strigă la poarta noastră pentru a primi un corn și un pahar cu apă; avem mașini scumpe pentru a privi de sus pe semenii noștri; furăm de la cei care lucrează pentru noi exploatândul la maxim și plătind munca lor cu nimicuri ba chiar uneori îi ținem peste program; ne place să ne credem modele și atunci când credem că cineva nu corespunde lumii noastre începem să îi judecăm. am ajuns să fim niște nerecunoascători cu față de om. Atunci de ce ne mirăm când nu știm să ne venim în fire și să fim recunoscători, lui Dumnezeu prin semenii noștri!?

Nu e vorba că ar fi neapărat păcat, dar e vorba de un bun simț care lipsește din ființa unor indivizi care compun societatea! Cât trăim avem timp de o schimbare care să ducă la o reierarhizare a valorilor în care să credem și să ajungem la starea de maturitate duhovnicească și morală! Numai transformați în bine prin Har trecem de la starea de individ la cea de persoană umană îndumnezeită!

A fi politicos și recunoscător nu e decât starea la care trebuie să ajungem înr-o bună zi , după ani de peregrinare pe acest târâm al efemerului. Numai așa ajungem să avem o imagine corectă în societate și în relația cu Dumnezeu care ne-a creat curați, necorupți, frumoși și sfinți!

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published.