e𝒹𝒾𝓉o𝓇𝒾𝒶𝓁𝐏𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐠𝐚𝐥𝐛𝐞𝐧 𝐚𝐥 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐢𝐜𝐥𝐞𝐚𝐳ă, 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐫𝐞𝐭, ”𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐫𝐢”!

𝘚𝘦𝘣𝘪 Ș𝘜𝘍𝘈𝘙𝘐𝘜

După ”aruncătoarea” Mihaela Melinte, au plusat și liberalii, la Sport, cu ceva. Cu discretul ”luptător” Neluțu Șarban. Cu numirea ăstuia, imaginația PNL Bacău își arată limitele la modul cel mai mai penibil. Discreția lui Șarban nu ține de vreo eleganță, ci doar de o absență ca stil de a fi manager. Mi-e greu să cred că după ce a mai fost director într-un rând se va remarca, acum, cu ceva. Adică liberalii i-au mai dat o șansă pentru a dovedi ceea ce nu a putut acum câțiva ani? E clar, dacă ăștia de dreapta au viziunea repetitivă a unuia ca Șarban ce fel de proiecte pot avea! Predecesoarea lui a fost de un penibil perfect cu nota de repetenție la concursul pe post la care a candidat de una singură. De altfel, PSD are deja mână bună la numit persoane ridicole. Melinte are măcar meritul de a nu fi fost politruc de primă linie, spurcat la gură și mațe ca băiatul de la clubul Primăriei care propunea amendamente pentru a i se deconta băutura de la chefuri din bugetul public! A ajuns sportul băcăuan să stea în doi cai frumoși. Ar râde până și Arădăvoaicei care cu ”Altius, Citius, Fortius” pe perete, bun de gură și lăudăors cum era, se pricepea însă la Sport. Și ținea la oamenii de sport. Mai era cândva prin zonă unul ca Corneliu Costinescu fost șef la Asociația Județeană de Fotbal, dar și la Federația Română, discret, dar în alt sens. Peste ei, fără niciun fel de funcție, a fost ca model greu de egalat profesorul Constantin Anghelache, cel care pus bazele liceului de fotbal din localitate. Înainte de episodul băcăuan fusese instructorul de schi al regelui Mihai apoi a fost cazat vreo doi ani la Jilava pentru că s-a opus ca echipa Unirea Tricolor să fie ”înghițită” de Dinamo București în anii 50.
Apelul la memoria colectivă nu e întâmplător. Caracteristica generală, cu precădere a ultimului decenniu, e legată de numirea cu caracter accentuat politic a multor nulități în toate domeniile vieții publice. Aș saluta cu maximă bucurie organizarea unui adevărat concurs orice funcție de genul celei pe care o înhață acum un sinecurist ca Ion Șarban. Cine știe ce surprize ar putea rezerva o astfel de situație? Fără a proceda la un gest minim, dar real de igienă socială, fără a stimula competiția reală, sportul, ca și celelalte domenii care reprezintă viața socială, va deveni un tărâm al ”recompenselor” pentru manageri de carton care nu au nici chemarea, nici dorința, cu atât mai puțin putința, de a face ceva concret. Numirea unuia ca Neluțu Șarban e o tristă dovadă că liberaliilor băcăuani, cățărați pe calul galben al puterii, puțin le pasă de a perform

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published.