𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮ț𝐢𝐚 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜ă 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐳ă. 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞.

𝓮𝓭𝓲𝓽𝓸𝓻𝓲𝓪𝓵 𝑉𝑙𝑎𝑑 𝑃𝑜𝑝𝑜𝑣𝑖𝑐𝑖

România nu este singura țară care își dorește digitalizarea, dar cu siguranță suntem campioni la numărul de lideri care se pricep doar la dat directive.

N-am trăit în comunism și nici nu mi-as fi dorit să o fac, dar am auzit și citit multe povești din partea celor care au făcut-o. Și, din ce am înțeles, liderul din „epoca de aur” a României trasa directive după ureche. De exemplu, citisem la un moment dat că metroul din București ar fi trebuit să treacă și prin Drumul Taberei inițial(ce ghinion pe săracii locuitori ai cartierului, nici în 2020 nu pupă ei metrou), dar tovarășul ar fi refuzat, pe motiv că acel cartier ar fi fost construit de Dej, nu de Ceaușescu.

În fine, ce vreau eu să scot în evidență e faptul că avem în sângele nostru, parcă, boala liderilor care dau directive după ureche, nu după indicațiile specialiștilor. Degeaba ești tu inginer, dacă domnul politician are o viziune diferită față de a ta, face ceva pe expertiza ta și dă ordin ca la el pe tarla. La fel și în cazul consultanților, care pretind ca-s gânditori aprigi la minte și vizionari în ale managementului țării. Din păcate, ei n-au înțeles că sfetnicii cei mai apropiați ai marilor lideri care au rămas în istorie pentru realizări notabile erau specialiști cu zeci de ani de experiență în domenii cheie: construcții, armată, logistică, infrastructură, agricultură și așa mai departe. La noi, însă, consultanții apar peste noapte cu idei fanteziste, lipsite de o bază solidă în realitatea pe care o vedem zi de zi.

Astăzi, iată, ne confruntăm cu o criză medicală, care va provoca o criză administrativă și, cât de curând, o criză economică. Nu este niciun dubiu. Liderii și consultanții ne amenință acum că soluția ar fi digitalizarea forțată și că, iată, putem privi această criză ca pe o oportunitate. Ceea ce e fals și am să explic și de ce. Dar, înainte să explic de ce, am să las aici o întrebare: de ce liderii și consultanții pe care-i vedem acum vorbind despre digitalizarea forțată, ca niște mari atotștiutori, nu au fost în stare să prevină asemenea crize, în loc să caute acum soluții să o trateze?

Acum, revenind la oile noastre: de ce digitalizarea nu se poate face peste noapte

În primul rând, cel mai important aspect este acesta: nu avem know-how-ul pentru a digitaliza toată administrația publică și sistemele complexe, dar nici tehnologia necesară. În primul rând, trebuie digitalizat sistemul de sănătate publică, pentru a putea eficientiza punctele cheie în care birocrația ne împiedică în lupta cu virusul ăsta invizibil. Și când mă refer la digitalizare, nu mă duc cu gândul doar la birocrație, ci și la aparatura de ultimă generație care, în România, e la mâna a doua, a treia, sau mai jos. Este un adevăr valabil, o conștientizare a neputinței clasei politice care ne-a condus. Asta când vorbim de tehnologia necesară. Când vorbim de know-how, nu avem experți în aparatul public care să facă posibilă digitalizarea. Pentru că România e un stat corupt până în măduva oaselor, un stat în care nepotismul pare că nu dispare.

În altă ordine de idei, digitalizarea trebuie făcută pe etape: nu poți să digitalizezi acum ANAF-ul, sistemul de sănătate, sistemul educațional și așa mai departe. Pentru că digitalizarea are loc când ai niște proceduri și un sistem foarte bine pus la punct, pe care îl îmbunătățești, dar în primă fază pe arhitectura deja existentă. Care la noi este foarte șubredă. Pentru că, fiecare criză a generat evoluție tehnologică considerabilă, care a fost mai întâi aplicată pentru rezolvarea crizei, abia apoi a fost modelată pentru a servi întregii populații, la scară largă.

Și, în fine, teoria lui Shannon cred că ar trebui citită, rumegat și citită din nou și de liderii care pretind că internetul va salva lumea peste noapte în toate sectoarele aparatului public.

Câteva exemple de tehnologii apărute pe timp de criză, dar utilizate eficient, pentru întreaga populație, abia după ce criza a trecut:

Centrala nucleară

Din punctul meu de vedere, energia nucleară mi se pare cea mai tare realizare a omenirii până-n prezent. Pentru că, după ce s-a finalizat cel de Al Doilea Război Mondial, iar omenirea s-a prins că energia nucleară nu folosește doar la fabricarea de arme (bombițe, ca să fim corecți), viitorul avea să fie complet altfel, iar viața a sute de milioane de oameni a devenit mai bună.

A pornit Războiul Rece, iar cursa nucleară a început cu prima centrală nucleară, construită de sovietici. După, de americani, și așa mai departe. Și așa a ajuns energia electrică la cât mai mulți oameni, iar calitatea vieții s-a îmbunătățit radical. Și nu, centralele nucleare nu poluează, ca să mai stârpim un mit.

Tehnlogia radio și telecomunicații speciale

Electronica și tehnicile de comunicații sunt alte ramuri care s-au dezvoltat foarte repede în timpul ultimului război mondial. Scopul era același: de a avea un avantaj prin care să câștigi lupta în fața inamicului. Tancurile germane, în Operațiunea Barbarossa, comunicau cu ajutorul noilor tehnologii radio, în timp ce tancurile sovietice foloseau steaguri de semnalizare.

Mai târziu, tehnologia radio s-a dezvoltat și aplicat la scară largă. Astăzi, cu ajutorul tehnologiilor radio îți poți îmbunătăți calitatea vieții. De exemplu, în industria controlului de la distanță a diverselor relee sau al senzorilor.

Apariția calculatorului

Culmea, tot din cauza (sau datorită?) celui de Al Doilea Război Mondial, omenirea a pășit într-o nouă eră: cea a calculatoarelor.

Deși a fost finalizat în 1946, proiectarea și construcția acestuia au debutat în 1943 și au fost finanțate de armata Statelor Unite ale Americii. Numele dat a fost ENIAC, de la Electronic Numerical Integrator And Computer (Calculator și Integrator Electronic Numeric), iar scopul lui era să calculeze tabele balistice pentru laboratorul de cercetări balistice al armatei americane. 

Cântărea peste 30 de tone, a fost numit „un creier uriaș” și a fost proiectat, pe timp de criză (război) și pentru a servi la combaterea inamicului de către doi ingineri, John Mauchly⁠ și J. Presper Eckert. Astăzi, la 74 de ani distanță, vă scriu rândurile astea de pe un laptop de 2kg (sau mai puțin? nici n-am verificat, să fiu sincer) cu care fac multe alte chestii deștepte care îmi simplifică viața.

Așadar, ca să ajung și la concluzia textului: marile tehnologii, care ne schimbă complet modul în care trăim se nasc, într-adevăr, în timpul marilor crize sau bătălii. De această dată este clar că digitalizarea e următoarea revoluție industrială, așa cum la fel de clar e că ne luptăm cu un dușman microscopic, cu un virus. Însă, trebuie să înțelegem că noile tehnologii trebuie aplicate mai întâi pentru a servi cauzei din prezent, abia apoi o putem ajunge să ne folosim de digitalizare în masă. Asta, firește, dacă vrem să avem rezultate, în loc să ucidem o idee revoluționară încă din fașă.

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

One thought on “𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮ț𝐢𝐚 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜ă 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐳ă. 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞.

Leave a Reply

Your email address will not be published.